marți, iulie 8

paradox

Plec, pentru ca să merg mai departe....
Şi-mi pun sufletul deoparte.

Vin, ca să-mi fie dor de ce-a rămas....
Un vis cu vieţi de-un ceas.

Dorm, ca să fiu trează mai curând....
Două emisfere cu tine în gând.

Mă trezesc, să-mi obosesc fiinţa mai complet....
Ca să adorm la loc, şiret.

E frumos tot, şi acelaşi tot nu va mai fi cândva....
Voi fi tot eu, dar altcumva.

Cade cerul pe mine,
Îngroapă-mă, da! Şi voi privi spre infinitul senin....
Mâna spre tine,
Întind, da! Şi dorul mi-l alin....

Cerc, perfecţiune, ciclu... piramidal? Trepte?!
Sunt doar expresii înţelepte.....

Mă zbat între Da şi Nu....
Dar savurez farmecul dintre.... picături.
Noi, între Mine şi Tu....
Un paradox, mai multe paradoxuri...