vineri, mai 21

bunica mea

a venit Bica de la iasi... n-am vazut-o de un secol imi pare si... ma intristeaza gandul ca am prea multe lucruri de facut, si nu am timp sa stau cu ea... cine nu are batrani sa-si cumpere, sa-i caute, sa-i asculte pe ai altora.
mi-e dor de bunica mea, desi e aici cu mine. mi-e dor cred... de mine cea mica, copila aceea zvapaiata care radea cu gura pana la urechi de poantele ei, care manca supa cu mamaliga si paine cu unt, toate odata, numai la Bica, pentru ca numai ea intelegea ca "gusturile nu se discuta"... mi-e dor de mirosul de tei si de tonele de ceai baute cu ea, de senzatia asternuturilor scrobite si calcate... de povesti si oameni simpli.

am o presimtire si nu vreau, nu pot sa cred ca se va adeveri...

mi-e dor de oameni care nu mai sunt. mi-e ciuda ca nu am amintiri mai multe alaturi de ei. mi-e dor de mine cea de atunci si timpul nu se va intoarce niciodata acolo. mi-e dor, dar stiu ca undeva acolo ma vegheaza. sarut o lacrima si o trimit in zbor... Acolo, la Voi!

sarutmana Tata, Bicu, Omma, Papi...si David.

Niciun comentariu: