marți, martie 15

Paris je t'aime

atatea planuri mi-am facut cu Parisul de cand eram mica... si mi le-a aranjat Universul, ca am ajuns acolo, in cu totul alte contexte decat cele visate. dar frumoase. mi-am cladit vise din realitate si am adaugat amintiri de neuitat la cufarul fermecat.

prima data mergeam acolo cu sora mea pentru o cercetare. nu cu el, pe care il lasam in urma, cu o drama proaspata si adanc infipta in trup si suflet. imi revedeam la Paris iubitul din copilarie, si culmea... candva speram sa vad orasul acela alaturi de el. ne-am plimbat agale printre amintiri si am baut cafea langa Notre Dame. eram acolo cu el, dar nu mai eram copiii indragostiti care visau la plimbari romantice sub clar de luna. A fost totusi un moment aparte.

Parisul insa il asimilam atunci cu invierea mea din morti. cu linistea de dupa furtuna. cu inceputul unui parcurs profesional-academic de mare efect pentru mine. era parisul meu. nu al unui Noi preconceput.

am revenit cu gandul ca poate data viitoare voi parcurge orasul asta magic cu el-cel prezent. ne vom lua dramele la pachet si le vom imprastia acolo. numai noi doi. departe de lumea de aici. de tot ce-a fost si ce mai putea fi. era si asta un vis prea maret insa pentru realitatea in care ne scaldam.

maine voi pasi a doua oara pe pamant francez. cu Mica mea. si se confirma ca Parisul e al meu. eu cea care sunt reala, actuala, dincolo de fantasme. ma bucura nespus calatoria asta si sunt convinsa ca mai adaug o fila de poveste la cufarul meu. ma duc sa-mi iau (din nou) o cruce de la Sacre Coeur... un simbol atat de dorit data trecuta, cu care m-am intors si... a disparut undeva pe peretele biroului lui. n-am regretat nici o clipa ca am daruit asa ceva, insa am dat o bucatica din mine si acum am ocazia sa o pun la loc. sa cos o rana. si o voi face.

Ma duc de mana cu Mica cea dulce si arpoape de sufletul meu. cu mainile in buzunar si un rucsacel de oras, plecam ca studentele de parca iesim pana la colt. o singura perie, un singur deo si cateva toale ca nu putem depasi niste limite la bagajul de mana si... Parisul se intinde la picioarele noastre!

Multumesc Mica pentru bucatica de nor colorat pe care vom zbura maine. te iubeste piticescu :)

Niciun comentariu: