duminică, iunie 2

aniversari

in fiecare zi celebrez cate ceva si e fantastic. mi se pare ca traiesc absolutul in fiecare intalnire, in fiecare clipire, in fiecare picatura de ploaie. si poate suna ca fiind de dincolo de lumi, sau de pe langa ele... dar sentimentul asta il am in tot ce fac si-n tot ce se petrece in jurul meu... completitudine, infinit, fericire sau pur si simplu dragoste. dragoste de frumos, dragoste de lucruri mai putin pozitive, dragoste de celalalt si mai ales dragoste de Mine. ca de aici pornesc toate.

perioadele lungi de taceri literare si blogosferice se justifica din prisma bucuriei si preaplinului din viata mea.

am cunoscut peste 100 de oameni in mai putin de un an, am mai castigat cativa prieteni dragi si personaje cu care creez povesti si care contribuie la evolutia mea. am dat tonul unor fenomene care schimba vieti, relatii, caractere si toate lucrurile astea ma implinesc. mi-am incheiat un an la catedra si experienta asta mi-e atat de draga si revelatoare in ceea ce ma priveste, incat ma convinge ca nu am ales gresit calea pe care m-am nimerit.  am crescut intr-un an prin experiente frumoase. uneori simtim ca evoluam cazand, ca adunand durerile si iesind din noroaie ne maturizam si invatam viata. nu e nevoie de lectii dure ca sa pasesti frumos spre Inainte. poti creste in lumina, la fel cum poti creste si bajbaind in intuneric.

realizez diferenta asta de ceva vreme incoace si parca mai semnificativ mi se pare drumul asta. un drum in care invat, constat, simt ca ma imbogatesc pe zi ce trece din clipe care nu-mi fac rau, din oameni care ma bucura, din situatii care ma umplu de minuni. sunt fericita.

in toate minunile vietii... astazi ne sarbatorim noi doi. a trecut un an si suntem mai vii si mai frumosi ca la inceput. e poate pentru prima data cand Cuprinsul se comporta ca Inceputul si Sfarsitul nu exista nici macar imaginar. am mai avut impresia ca ma simt completa, dar niciodata ca sunt Infinita, ca suntem Infiniti amandoi si dragostea noastra e o certitudine pe care nimeni si nimic nu o poate darama vreodata. stii cum e sa simti la propriu cum iti curge Infinitul prin vene sau cum Infinitul esti Tu? nici macar nu as putea sa explic asta... pentru ca ceva mai absolut de atat nu exista. restul e... rest, iar noua nu ne da cu rest :)

iubesc de un an de zile, pentru o viata si dincolo de ea, pentru alte o mie de vieti. iubesc un Adam, un Fiu Risipitor, un Alfa, Barbatul meu pentru totdeauna. combinatia perfecta intre toate personajele masculine pe care le-am mai avut, pe care le-am dorit, tanjit, sperat, imaginat vreodata. si este chiar mai mult decat mi-as fi dorit. iubesc dragostea cea mare care ne-a legat strans si intamplarea care ne-a adus impreuna.

acum un an, ne luam de mana in parcul tineretului, la festivalul luminii, aprindeam o lumanare pe asfalt si ma aruncam in asternuturi ce miroseau a el. acum un an nu-mi doream nimic si acum am Tot.

"te iubesc", "multumesc", "mi-e dor" sunt sinonime si doar cuvinte care nu pot aduna Marea din sufletele noastre.