marți, aprilie 21

Infinitul din noi

Neterminat, mereu cioplit,
Infern şi rai continuu ocolit,
Dintotdeauna eşti dorit.

Cărare de negăsit,
Fum aprig sau mocnit,
Dor necontenit.

Iubire dusă la extrem,
De tine toţi se tem,
Paharul îl tot bem.

Durere de moarte,
Vis şi lacrimi de şoapte,
Mereu o zi, o noapte.

Eşti trecut sau amintire,
Eşti prezent sau o clipire,
Viitor sau doar simţire.

Exişti dar nu te-am cunoscut,
Deşi cu totul eu te-am vrut,
Te-am scăpat sau eşti doar mut.

Te ascunzi în răsărit,
Îmi dai mie de gândit,
Şi te cheamă „Infinit”!