miercuri, aprilie 28

asteptam

asteptai? nu. evitam. ba da, asteptai.... cu o lacrima in coltul ochiului pe care l-am adorat atat. cu una din aorte stransa in menghina timpului si a constiintei si cealalta jumatate de inima rece...

si eu asteptam. si mi-ai venit in intampinarea frecventei pe care am avut-o candva si cred c-o vom avea mereu. sau ne va avea ea pe noi, fara voia noastra, si ne va aminti din cand in gand ca ceva, un ventricol invizibil ne leaga. dincolo de tot.

am avut o zi frumoasa. cu piure de mazare si o tava verde primita in dar. cu liliac si cola. cu scoala si emotii. cu mama care se comporta ca un copil. cu fratii mei la o tigara de seara. cu zambete si noduri in gat. cu placerea unei beri fara alcool langa hamace. cu cer senin pe contrastul verde al frunzelor jucause. cu prietena mea dulce care traieste premiera vietii si a varstei.

iubesc. va iubesc. e senin si doar un nor mare si alb ma invadeaza. ma urc pe el si astept.

luni, aprilie 26

m-a ajuns oboseala

ma doare capul. tot capul. nu fruntea, nu ceafa, nu tamplele. tot capul. e crunt. Piti se agita vesel, macar el. sunt obosita si nu pot dormi cat vreau, cat imi trebuie, nu mai intra materie cenusie, nu mai intra vise, nu mai intra ganduri, nu mai intra nimic.

parca ma sufoc. vreau aer, cat mai mult si mai rece, proaspat, dar sa-mi fie cald. vreau soare si vant prin plete, un nor alb la care sa privesc de pe o pajiste verde crud. sa miroasa a flori de camp. sa intind mana in iarba si sa... intalnesc degete jucause si priviri fierbinti.

vineri, aprilie 23

azi iar

azi e tot azi indiferent ce as face, ce as visa. e doar azi. azi nu e maine, azi nu e ieri. chiar daca uneori subconstientul meu tropaie spre ieri, sau spre maine... eu nu pot decat sa ma conformez la azi.

examen la drept. telefoane. mama. sora. piti voios. obosita. coplesita. kati si ciorba ei din basarabia. diriga si onomastica ei online. un pic de soare. as fi dorit mai mult. doruri. multe. mail. note. zambete. grimase. ridicari de spranceana. pastile. si atat.

si maine e o zi. dar azi a fost azi.

miercuri, aprilie 21

ce simplu!

e frumoasa viata cand incetezi sa mai cauti sa faci lucruri marete. cand lucrurile simple devin importante. cand o raza de soare te poate face sa zambesti pur si simplu. ce simplu e!

am luat pranzul cu prietena mea pe stadion, la soare. am dat tigari la baietii care tundeau gazonul si ne-am uitat la cursurile de tenis cu pitici puternici. am vorbit la telefon si am rosit la un sms.

m-am uitat dupa trenuri spre departari de parca as fi plecat in momentul acela spre necunoscut. am intarziat la scoala ca sa aflu ca nu se mai fac cursuri. ce bine pica uneori toate. 

am purtat rochie si cizme si mama ma privea cu mandrie "fata mea!" si ma plimba ca pe un pudel prin companie. ii placea de mine si mie ca-i place. am mancat budinca caramelizata. am fumat cu pofta si am baut cola.

nu mi-e dor de nimic atunci cand totul devine atat de simplu, si vizibil, si ma pot bucura de el. cand imi pot crea ziua perfecta, din nimic, din putin. e fantastic. si deseori uit.

after ever...

e prima data dupa mult timp - o vesnicie imi pare - cand reusesc sa ma descarc de lacrimi dulci-amarui, pe note muzicale ce curg la suflet. o conversatie si cateva nuante de intelegere, aripi mute ce ma incolacesc de parca-mi spun "sunt aici", o ploaie calda si Piti care viseaza in locul meu, un personaj de departe strain de mine si de toate si totusi aici, acum si cu efect.

reteta mea de azi pentru destainuiri, schimburi si zambete. pentru eliberare de lacrimi, doruri si de sine. pentru libertate.

luni, aprilie 19

libertate

Buna Dimineata Mie! si apoi tie. pentru ca eu sunt cea mai importanta de pe pamant. pentru ca tu esti ceea ce eu doar creez, imi doresc sau accept.

libertate... ma simt libera de orice si mi-e bine asa. omul cand este liber in toate este el insusi. si orice i-ar nega sau intersecta aceasta libertate il face sa se dezica de sine. oamenii sunt frumosi atata timp cat ii lasi in spatiul lor, acolo unde ei se simti ei, acolo unde daca intervi totul devine fictiune. fals. adevarul inseamna libertate si invers. e si o dezbatere teologica pe tema asta, nu mai putin pertinenta.

parca seman cu mine de cand am revenit la mine. la libertatea mea. si mi-e bine. nu-mi lipseste nimic pentru ca orice imi doresc sunt capabila sa-mi creez. mi-e bine cu cei din jurul meu pentru ca nici unul nu ma bombardeaza cu fals si cereri aberante. pentru ca totul e firesc si curge. sunt frumosi oamenii, e frumoasa viata. trebuie doar sa le dai loc, sa-i lasi sa fie oameni asa cum sunt ei. sa lasi viata sa te traiasca si sa o traiesti onest, fara sa minti si sa te minti. e minunat! sa te eliberezi de egoism si orgolii si sa oglindesti si altora asta. posesia si orice vine in contradictie cu libertatea celuilalt vin din frustrari, nevoi, egoism, si nu in ultimul rand mediocritate.

recomand libertatea. reciproca.

examen la drept

intru in sala... colegele sunt toate la toaleta sa-si aranjeze ustensilele de copiat. texte pe mobil? nu. eu sunt in epoca de piatra nene! deci sunt chestii mici minuscule bagate in ureche, si se intreaba toti unii pe altii daca nu cumva si-au uitat magnetul acasa. ce sa faci cu el? pai sa scoti chestia minuscula din ureche ulterior, dupa ce ai copiat la examen, chiar si cu parul strans la spate.

baieteii de 23 de ani, imbracati in tricouri roz sau alte culori turbate se perinda printre banci cu fete de copilasi neajutorati, "ai si tu un pix fata?" "saru'mana", "auzi tu ai invatat?, sa-ti traiasca stau si eu langa tine?", "baaaa care are o foaie?!". toate astea insotite de ragete prelungi de zici ca te afli intr-o gradina zoologica, unde fiecare trebuie sa se faca auzit. urlii deci existi. ai tricou roz bombon, deci existi. se aud tocurile de 20 de centimetrii ai unor pantofi de nunta, deci existi. esti machiata de seara, cu un pic de mov sclipicios, deci existi. nu stii nimic, ai trecut si tu pe-aici, deci esti smecher.

halal avocati va avea Romania. iar eu continui sa-mi doresc si sa-mi caut adevarata concurenta.

miercuri, aprilie 14

simtul prorietatii

incredibil ce durere de cap m-a luat.parca stau sa ma sparg... ascult katie melua si mi se pare si asta prea ritmat. m-a lovit asa deodata blestemul unui telefon primit. "am vrut sa-ti testez sinceritatea" pai hai pe bune domnul meu: ai avut timp la dispozitie sa mi-o testezi cand inca ar fi contat. acum...ACUM nu tu testezi sinceritati si nimeni altcineva. sunt singura. si deci raspund de faptele mele asa cum nu vreau sa-ti raspund tie de ceea ce fac in restul timpului in care nu vorbesc cu tine la telefon. adica 23 de ore si 55 de minute pe zi nu te privesc. iar cele 5 minute de convorbire tu faci teste? hm... ma rog.

aviz amatorilor! blogul asta nu e facut pentru a citi in sufletul meu si nu-mi pun pe tava www-ului mintile si corasonul. a trecut perioada aia, si chiar si atunci era plin de literatura. ideea e alta. scriu ce-mi place, ce-mi displace, ma dezbat singura aici in spatiul asta si nu astept nici laude, nici telefoane de testare dupaia. ce e de inteles, se dezbate face to face. ce e de citit, se citeste dincolo de randuri si metafore. si de asta nu suntem toti capabili. n-am pretentii. imi doresc doar... asa utopic - sa nu mai fiu luata la rost de parca apartin cuiva si trebuie sa dau socoteala. asta o dam cu totii pe lumea cealalta. sau in oglinda, fiecare cu fiecare.

aviz amatorului! nu-ti mai apartin. canalizeaza-ti constiintele, paranoile, testele, constructiile logico-intuitive, simturile si vanarea catre alte personaje. povestea noastra s-a incheiat. cel putin oficial. iar personal? nu te priveste, la fel cum nu te privesc.

o sa iau un nurofen totusi.

just another day in paradise...

buna e dimineata cand te trezesti cu miere si lapte... in cafea :P... drum lung pana acasa. lung si plin de spectacol: am impresia ca-mi vad cainele peste tot, poate din cauza constiintei ce ma roade fara sa vreau ca nu l-am scos la plimbarica deloc. merg pe o sina de tramvai si pun pariu ca voi ajunge acasa inainte de a trece vreunul. asa a fost.
curvele obosite de cu seara s-au insirat la margine de trotuar sa guste cafeaua de dozator. aglomeratie.
pensionari care fac piata. un nene care mananca zacusca cu paine la poalele unui bradulet proaspat plantat de primarie.... si cainele meu unde-si mai face nevoile? acolo unde omul mananca?
cocalari cu burtile goale ca deh' a venit caldura si nu mai incapem in haine, in fata unei curti pe care scrie "spalare manuala - covoare". oare la ce s-o referi treaba asta? ala cu burta goala pune mana pe perie si da la covor? hm...
cativa pasi si..."cadouri de suflet - magazinul viselor"...si pe usa se vad mopuri agatate si galeti colorate. intradevar. de suflet!
si cum zicea un clasic in viata: traim in romania si asta ne ocupa tot timpul... sau tot campul vizual!

abia astept cafeaua de la ora 2. prietena mea. o terasa ca la mare. lemn si aer curat. si poate un ping-pong la minut.

duminică, aprilie 4

sigur?

am fost la biserica... asa in familie si a fost dragut... na... linistit. insa altfel a inviat la mine: mama mi-a spus ca e fericita. exact asa. "mami, sa stii ca eu sunt foarte fericita, si vreau sa fii si tu la fel!" da.asta m-a bucurat. femeia pe care o cheama Mama merita sa fie fericita dupa atata urcat pe Golgota timpului si a vietii.

am reusit sa indeplinesc ritualurile crestine pentru curatirea sufletului, spovada, impartasanie... e doar un alt fel de a merge la psiholog. dar mi-a facut bine. si mi s-a mai inviat o data!

m-am gandit bine si... am ascultat cuvinte care mi-au ajuns la suflet si la constiinta.

am luat masa cu oameni dragi mie si la fel de singuri in felul lor... si astfel a inviat iar. am gatit de dragul de a gati si mi-am dorit sa impart dragul meu cu cei dragi mie. am reusit pe jumatate. si o consider jumatatea plina.

mi-am iubit trecutul si prezentul si mi-am conturat viitorul. a fost bine. va fi bine. din mine va incepe. in mine sa va termina. si iar a inviat!

am plans cu lacrimi de emotie, nu de durere, nu de placere. pur si simplu lacrimi. si imi plac lacrimile "pur si simplu".

cand am iesit din biserica am dat mana cu preotul... am spus "Cristos a inviat!" si mi-a raspuns calm: "sigur?"

da. el da. eu? piesa rastignirii se repeta zilnic de fapt. cu fiecare. cu mine... cad zilnic si ma ridic inapoi, privesc printre picaturi de gheata si sange undeva... inainte, undeva sus. si ajung. si cad. si iar ma ridic. in fiecare ceas, zi, luna, an...

plansul... spunea cineva, trebuie sa impiedice alte plansuri posibile. si da, plang acum pentru tine, ca sa nu plang pentru altul sau altceva. plang acum pentru mine, ca sa nu plang din cauza ta. plang acum datorita tie, ca sa nu plang alteori din vini nepatrunse. plansul... e bun. acopera alte plansuri.

si totusi. oamenii au rastignit atunci Cuvantul. si acum se cearta cu Tacerea lui dumnezeu. si eu la fel, de atatea ori, intreb, si nu mi se raspunde. ma rastignesc, mor, inviu, si tot nu mi se raspunde. totul e abstract si filozofie. totul e psihanaliza si umor. amor si dor. contiinta de sine. totul e doar ceea ce vede fiecare. restul... e Tacerea lui nepatrunsa inca... de noi toti, si fiecare in parte.

Cristos a Inviat! Sigur?






joi, aprilie 1

pacaleala de amor

azi mi-am rupt firul de martisor... cu putere si furie aproape... mi-a ramas o dunga rosie pe incheietura sa-mi aduca aminte de locul unde sunt venele....m-am indreptat singurica si cu melancolii de demult spre primul copac inflorit.... pe crenguta unde ma pregateam sa-mi inod tristetile... mai era un fir de martisor....

cel putin... macar... doua fire de martisor si-au gasit locul pe aceeasi crenguta. sunt impreuna si vor trece anotimpuri in doi...

pacaleala mea... ramane pacaleala. m-am pacalit atat incat ziua asta ar trebui sa insemne "terminarea tuturor pacalelilor". oare? din pacate in catalogul semnelor de circulatie a sangelui prin vene si a simtului prin suflet nu exista indicatorul asta.... l-am cautat.