luni, iunie 28

ploua

ploua marunt, ploua des, ploua ca o perdea alb-transparenta care transforma orizontul... imi place ploaia. sunt la munte... e ceata, e gri si eu totusi vad culori in tot. am respirat adanc si am pasit cu grija. voi dormi iar. mult. ma voi inunda de verde si-mi voi aminti vremuri de demult. ma voi lasa spalata de picaturi reci si proaspete. ma voi intregi din ele si le voi pastra in causul sufletului pentru vremuri de negura... cand voi avea nevoie de apa vietii sa ma clateasca in interior...

ma asteapta marea. de data asta voi pasi din munte in mare si voi imbina cele doua intr-un intreg. voi fi totala.

sâmbătă, iunie 26

eu

sunt proaspat absolventa de master. si 2 facultati.  drept si stiinte politice. si am facut 2 ani in 1 la drept si ma mandresc cu asta. 36 de examene anul asta si le-am luat cu bine si foarte bine. sunt cea mai sexi, cea mai desteapta, cea mai inteligenta, cea mai libera, cea mai fericita si mandra femeie de pe pamant. pentru ca fac doar ce-mi place, cum imi place. si fac bine. ma iubesc cel putin o mie de fiinte de sexe diferite, declarat oficial si neoficial. eu iubesc pe toata lumea ca sunt plina de iubiri si iubire si dau pe dinafara. si nu mi-au murit laudatorii. dar sunt narcisista.

am avut ieri party de absolvire. "felicitari barbulescu pentru entuziasmul cu care traiesti tot ce faci" mi s-a spus... m-am bucurat ca un copil sa constat feedbackul starilor mele impartasite. sa vad ca oamenii adunati in jurul meu ma simt asa cum sunt. asa cum ma ofer. ca se vede, si eman la propriu "entuziasmul" din tot ce intreprind. e fantastic. va recomand. transparenta, sufletul pe tava in orice nimic de relatie sau activitate. va recomand sa fiti voi oriunde... sa nu va pese, sa nu creati imagini si aparente. se sparg ca valurile la mal mai devreme sau mai tarziu, nu castigati nimic autentic.

ah am terminat cu scoala, sper ca nu definitiv. voi publica o carte la anul. nu m-as desprinde de etapa asta a tineretii mele, niciodata... studentia...

gata ca ma apuca melancoblegiile.

vineri, iunie 25

aberatii de dimineata

fantastic, exista oamenii vii. asa vreau eu sa-i numesc, pe aia care nu dorm sau care se trezesc de foarte dimineata. da.. cum zicea cineva, pana la urma putea fi mai rau. dar si mai bine.

la 5 dimineata era un om pe mess. hai bem o cafea. hai. si am baut-o. frumoasa atingere a razei. chiar mi-a zambit. i-am dus doua caise. am vorbit mult in euforia insomniei mele. m-a ascultat si ne-am privit in ochi. stii cum e? om pentru om. ochi pentru ochi. cuvant pentru cuvant. cafea pentru cafea. si o dimineata frumoasa, simpla, completa. avea si biscuiti si un pahar cu apa cafeaua aia.

e intr-un fel sa vezi orasul cum incepe sa se trezeasca...
e in alt fel sa vezi rasaritul de la etajul 5...
si altfel sa inceapa bormasinile pe la 9...
si inca sa nu poti adormi...

anyway...tx my friend. 

aberatii de moment

nu pot sa dorm, m-am enervat pe toata blogosfera. deci va dati rupti in doua trei patru, care mai ca plangeti, care mai ca va dati de toti peretii, va luati la tranta cu moartea, cu viata, care visati cu ochii deschisi, care sunteti sentimentalisti incurabili, altii fac creatii porno absurde, unii posteaza scrisori primite pe mail de la altii... bai da nici unul Unul nu zice ceva dupa o anumita ora. pentru ca dormiti. ca oamenii. normal, si eu ma revolt ca va citesc ziua, si noaptea... n-am ce! initiez proiect de blogosfera a insomniacilor, sa facem din noapte zi si sa postam numai dupa orele 00, cu ce buline vreti voi.

alta aberatie: bai sunt unii care sufera maxim de ei insisi, asa parca ii doare eul lor interior, si vor sa-l scoata afara, sa-l afiseze, sa fie atins ca sa se confirme ca exista. e incredibil cat poate sa se duca un om pe el insusi atunci cand nu se mai vrea. stii cum e? e nasol.

aberatia 3: sunt bisexuala. hai sariti toti cu urale si mirari. parca sunteti o priza explodata cand auziti asta. sunt poate printre putinele care o recunosc... whatever. nu-mi faceti oferte. din viata iei ce-ti doresti, nu ce ti se ofera, zicea un clasic in viata. da. e cel mai sanatos asa.

"uita-te in ochii mei adanc" "mi-e dor de tine" da. tratament. pilula de zi cu zi, Dorul. e fantastic. chiar imi e. sunt fantastica, prin tranzitivitate.

puiul meu? te iubesc. pur si simplu. o sa scriu despre asta. habar nu are nimeni ce si cum.

Dor? habar nu ai. dar eu continui. sunt libera sa te am, la mine in Platoniada.

Andrei? m-ai surprins. K? esti... stii tu. Cezar? maine dimineata la cafea sa vii cu flori pe blog. ca sa zambesc amar. Pasiunea? scrie si tu despre bisexuale. Ochelari in ploaie? cati ani ai? Memori3s? hai la un cico ca m-am saturat. Cires? ziceai ceva de un vin, te-ai pensionat. anonim? multumesc.

de la mine azi: bubuituri in usa si zgariat de unghii pe pereti. in rest sunt bine.

alta insomnie

insomnie..
nebunie,
doar in iz de iasomie,

sa te spele,
sa ma scurga,
de pacatele
ce urca,

insomnie...
nebunie,
la ore tarzii
cu ochi vinetii
as scrie alfabetul
pentru bietul
prost din sat.

nu scrie nimeni pe blog la ore deastea? eu ce citesc cand nu pot sa dorm?

joi, iunie 24

intoarcerea

moment perfect... plecam cu maxitaxi si in spate se aude o tipa cu chitara care fredoneaza melodia "Campuri aurii"... lasam in urma campurile aurii cu maci si albastrele, malul si valurile, linistea si pescarusul alb. ma asteapta tot aici. revin cat de curand.

am privit stelele indelung. am iubit spatiul deschis si raza care m-a topit. mi-am jucat pletele in briza. am facut poze si am savurat momente. mi-am scaldat sufletul si trupul intr-o mare limpede. am cules scoici si mi-am afundat talpile in nisip. mi-am pus un inel pe deget si m-am casatorit cu marea. pescarusii ne-au fost martori si algele decor.

am ajuns acasa. imi doresc sa fac atatea, sa vad atatia oameni dragi si sa intreprind o groaza de activitati care mai de care... uf, si n-am sa reusesc. sunt sigura. insa voi picta scoica cea mare pe care am adus-o cu mine. si voi termina cartea inceputa pe plaja. promit!

mi-e dor de voi. de tine. vreau! ating. strig. sper. astept. zambesc. clipesc.

(fiecare stie in spatele carui verb se afla ;) )

luni, iunie 21

dor fierbinte

tot aici. tot printre raze si valuri. e atat de bine ca n-as mai pleca. as zace in nestire. imi simt oboseala de peste an si dupa somnuri de peste 12 ore, parca mai am de recuperat...

ma imbat cu briza si ascult valurile cum se sparg. Doamne ce melodie... inchid ochii si zambesc la soare. marea se aude, canta, geme, e adorabila!

mi-e dor de Acasa. e un sentiment atat de placut. mi-am dorit intotdeauna in fugile mele sa-mi fie dor de casa... de acasa la noi, sau la mine... de un Ceva care sa ma ademeneasca, sa ma cheme, sa ma imbratiseze cu totul cand ajung si sa oftez usurata "ce bine ca am ajuns Acasa!"

da. am asa ceva. e minunat. am un coltisor de rai de unde plec cu grija si la care vin cu drag. mereu. un perete verde si o canapea primitoare. o masuta mica patrata si un acvariu cu broscute. un Piti care da din coada si canile mele colorate gata sa serveasca ceai si cafea... globul din tavan si perdeluta cu patratele grena... cartile mele si piticii din poveste. poza lui tata... pianul si culorile mele. toate imi sunt Acasa. si gandul meu pluteste spre ele in fiecare zi.

vineri, iunie 18

jurnal de bord

sunt maci salbatici... si ceva floricele albastre, creaza un contrast fantastic cu nisipul si malul inverzit... un vanticel adie si nu ma lasa sa-mi fie prea cald, marea e primitoare si nisipul umed de sub valuri ma incita intruna!

stateam azi pe mal, exact acolo unde se sparg valurile si puterea si hotararea cu care imi aruncau picioarele intr-o parte ma inebunea de placere. m-a vegheat un melcisor si musculitele m-au sarutat pe fese pana le-am gonit bland... nu pentru totdeauna.

ah... ce senzatii si melancolii. imi astern dorurile mute printre scoici si le voi lasa aici, sa ma patrunda in talpi si data viitoare. voi lua cu mine o bucatica de vant, in plete, si le voi lasa sa-mi mangaie umerii bronzati... dar mai e pana atunci. mai stau. ma mai scald in lumina.

joi, iunie 17

tinerete fara batranete

mi se pare incredibil si fantastic, aproape de fabulos.... am fost ieri cu mama la o receptie organizata in cinstea unor oameni frumosi, profesori universitari, energeticieni, academicieni, personaje care tin in picioare lumina si energia din casele voastre... oameni trecuti de varsta tineretilor haotice.

au dansat, s-au simtit bine, si pe melodia aia "tanar vreau mereu sa fiu... ca la 20 de ani, fara griji si fara bani" erau in picioare toti, sareau si se zbenguiau cu o naturalete minunata. zambeau, erau liberi... e minunat sa vezi astfel de oameni ca se simt bine, se distreaza, ies din cotidian si invita doamnele la dans, latino, disco, muzica populara, orice. nimic nu-i mai facea sa seada pe scaune... am descoperit intr-un mosulet aparent trist o energie de nedescris, un adevarat dansator, un om cu umor si plin de viata. m-a emotionat. sa constat diferentele de generatii si asemanarea totusi intre suflete care se simt din interior cat de tinere si pure s-au pastrat...emanau frumusete, viata se vedea in ochii lor...

si mama era fericita. si eu uimita placut. am savurat clipele astea ca pe o lectie de viata, o lectie de tinerete... vreau sa cresc frumos si sa imbatranesc intinerind, oricate anotimpuri imi va lasa Dumnezeu...

miercuri, iunie 16

carliont

dupa peste 30 de ore de nesomn, un examen, mii se drumuri si telefoane, organizare si treburi administrative... am ajuns. la mare. sarut vazduhul tot si ma las alintata de briza asta de aici.... prima data pe anul asta. ea, marea e tot aici. ma primeste cu o culoare argintie, linistita, calda si limpede... asa cum trebuie.

am inspirat adanc si mi-am afundat picioarele in nisip...e o senzatie unica atat de asteptata... ieri mi-a spus cineva ca sunt "fiica marii".... iar una dintre melodiile noastre e "la petite fille de la mer"... iar eu sunt acum aici, singura si fericita, libera si implinita in cel mai fantastic mod... mi-e minune si mirare culoarea marii de fiecare data cand o vad. ma imbat cu privelisti si zboruri de pescarusi... imi simt fiecare por deschizandu-se spre raze si picaturi. iau orizontul in brate si sper, astept, visez. ma iert pentru toate cate au fost si ma incurajez pentru cele ce vor veni. va gandesc in culori pastelate si vreau macar o bucatica din starea mea sa o traiti intens si pur, macar o data...

mi-am despletit parul si l-am lasat sa zburde pe umeri in ritmurile brizei... mi s-a ondulat si ma amuz de carliontii mei, numai la mare ne putem saluta. ce bine mi-este! ma frige racoarea si ma panseaza de toate cate au zgariat anul asta... eu masor anul din vara in vara. o sa-mi petrec revelionul aici. sambata. un an nou cu bine si voua!

cu peste si mujdei, da? musai!

duminică, iunie 13

fragile

ma simt fragila... parca ma sparg in mii de bucati si ele isi vor lua zborul ca un stol spre implinirea tuturor dorurilor mele mute. ma simt... insolata de curiozitati si vise. de prea multe scrieri si taceri. mi-e sete de rece. ma simt fierbinte.

imi vine sa strig. sa alerg, sa zbor spre... tine. sa cad rapusa. sa zac vreo doua vieti si in a treia sa ne privim cu zambete.

am trantit un sms in care mi-am conturat toata starea. l-am trimis de parca il asezam cu grija la piciorusul unui porumbel mesager... nu vreau raspuns, mi-a facut bine doar curajul de a apasa pe "send"... m-a intarit. si mi-a mai domolit din flacari. stiu ca vei intelege.

fac barcute din staniolul de la pachetul de tigari si astept... astept pur si simplu fara vreo proiectie a ceva ce trebuie musai sa se implineasca. imi place aripa asta pe care plutesc. vad de sus marea. si deasupra mea stele infinite. ma simt atat de mica dar intind mainile in aer, zambesc si las adierea necunoscutului sa-mi ciufuleasca pletele...

aiurez. e prea cald totusi.


insomnia

reincep noptile albe... transpir si ma enervez. fumez mult si scriu mult. gandesc si mai mult si uneori gandurile astea ma depasesc, privesc inapoi spre mine si ma striga brutal. imi constientizez spatiul gol din asternut... imi pun si imi scot ochelarii de sute de ori pe zi. asist la propria-mi dezintegrare. si cu viteza luminii ma integrez la loc... in absolut. sau in relativ. naiba mai stie...

am fost in cismigiu la 2 noaptea. haite de jandarmi. indragostiti pe banci care mancau shaorma si mirosea pana la 5 banci de ei... broscute ce sareau pe alei. oracaitul se auzea dinspre apa... m-am gandit ca alea de pe alei au dezertat intr-un fel. cateva perechi in barci pe lac... oare ce puteri magice anti-tantari detin? sau shaorma aia de dinainte, de pe banca e secretul? izul de usturoi alunga tantarii dintr-o eventuala escapada cu barca, noaptea. ce romantic. betivi care se se pierd prin labirintul parcului si nu gasesc iesirea spre... casa.

cu toate astea e frumos. e magic cand privesti totul la lumina felinarelor, ratustele dormeau majoritatea. bancutele solitare imi dadeau impresia de liniste. aproape sinistru. mi-as fi dorit sa dansam sub stele. asa pur si simplu. acolo... in gradina Micului Paris.

plimbare nocturna. Bucuresti luminat si gol. asa-i sta de bine uneori...! trag din tigara cu pofta de... altele. vreau acasa. la insomnia mea... in suc propriu.


vineri, iunie 11

canicula

e cald... dar e bine asa. am in sfarsit talpile la o temperatura rezonabila. ma gandesc la urmatoarele saptamani si ma cuprind doruri si nevoi. vreau mare. vreau nisip. te vreau pe tine acolo, sa ma dezmierzi... sa numaram impreuna boabele de nisip, sa ne punem scoici in par, sa ne facem coliere de alge si sa pasim de mana, spre mare... in mare...

sa gonim cu viteza luminii pe autostrada, eu cu picioarele pe bord, tu incantat de evadare, de mine. sa fumez cu pofta si sa fredonez melodiile noastre. sa-mi scot capul pe geam sa ma ciufuleasca vantul, sa rad cu gura pana la urechi si sa te mangai pe ceafa in timp ce conduci...sa-ti odihnesti mana pe piciorul meu gol si sa ma lasi pe mine sa schimb vitezele...si la propriu si la figurat.

luni, iunie 7

iar examen

bai lume... examenele la drept sunt cele mai spectaculoase chestii in termeni de kitch contrastat de aduceri aminte din perioada rosie a istoriei neamului....

de la dansatoare de club cu unghii dealea fosforescente portocalii, pana la baietasi analfabeti (nici macar semi) cu freze gresite la cine stie ce coafor de barbati scump si inutil... pana la tocilare frustrate ca nu si-au adus aminte exact fraza din manual... care oricum nu se regasea in grila preaputernicului... doamneee! o adunatura atat de variata ca nu stiam la ce sa ma holbez mai intai. unele "domnisoare" mai trecute ca mama, tin sa se imbrace intr-un fel de uniforma formata din adidasi/balerini roz bombon luciosi - ca sa para mai feminine cred ele, cu tricouri/coaie cu chipurile diversilor care canta pe regretatul Atomic, conturate de mult sclipici ca altfel nu se vede de la distanta, si blugi deaia care scot in evidenta cele mai nereusite amanunte ale naturii...si umbla in ciorchine, cate 2-3-4 asa.

toate astea si multe altele care nu merita spatiul meu verde de pe blog... alaturi de distinsi domni "fosti X" in perioadele de glorie care incearca sa tina pasul cu atmosfera si vremurile, glumind fara substrat cu asa-zisii "studenti"... unul se lauda la un curs ca a fost director al penitencioarului Y in vremea raposatului si ca el niciodata nu a fost in asentimentul ordinelor venite de sus... dar ca, a facut ce trebuia facut si cate ar mai trebui facute si acum... si ne invita fericit sa vizitam unul din minunatele lagare... evident cu liste, ca pe vremuri si cu o rata inchiriata de facultate... n-am prestat asemenea activitate extracuriculara...

asta de criminalistica era la curent cu tehnicile moderne de copiat, a venit cu magnetul la el sa ofere celor care aveau infipt in ureche acele chestii cu care se copiaza... haios. si trist in acelasi timp. si oamenii aia or sa fie toti viitori avocati si magistrati ai neamului. care invata sau ma rog... aud toate cele ne-necesare practicii in campul muncii de la diversi ce-si au marea experienta in regimul trecut. de care sunt mandrii, ca e cariera lor acolo.

trist. si generatiile urmatoare? vor invata de la astia cu unghii fosforescente si freze imbacsite? si cred ca vine apocalipsa. e tare colorata. strident!


sâmbătă, iunie 5

zacere

zacere... in timp ce scriam titlul mi-a venit ca rimeaza cu "futere de utere"... n-am inteles niciodata expresia asta. incerc sa o vizualizez si pare dalidian asa...in fine!

azi am zacut. mult. inutil. cu ochii in tavan curgand pe gat, ba suc de visine, ba cola, ba apa dinaia cu gust de lamaie... din cand in cand venea cainele la pat de parca ma intreba "ba mai stai mult asa?"... da, mai stau. am timp. imi dadea o limba (aspra ah!) pe palma, una pe laba piciorului si se cara la fel de sictirit. noroc ca a invatat sa nu zaca in acelasi loc (pat) cu mine.
am fumat. psihologul zice ca recomanda tutunul ca echilibraza hormonii fericirii... dopamina, serotonina... toate astea se termina in "ina".. hm. da si cum ziceam, zacand asa am visat cu ochii deschisi, nu la vremuri mai bune ca nu exista nimic mai bun pe lumea asta decat clipa prezenta, nu la vremuri mai grele ca oricum au trecut... am visat la mine. si mi-am revazut pajistea aia cu ursi panda si caprioare si cu mine in mijloc, printre maci si altele asemenea colorate, cum ma invart si ametesc intre fire de iarba lungi, pana la buricele degetelor mele. da. asa-mi place mie sa-mi imaginez cand inchid ochii, si cand ii tin deschisi. e libertate. e fericire. si in pozitia mea preferata - de fetus - ma inunda bucuria si zborul unui porumbel alb.

deci e minunata sambata, singura, acasa, zacand. nu ma deranjati... am intalnire cu Mine insami. nu suporta amanare.



vineri, iunie 4

nimic

nu doare cum durea candva... dar simt nimicnicia mai profund ca niciodata. m-ai intrebat daca mai cred in "pur si simplu". da... dar vezi tu? el poate fi un zbor de fluture sau o unghie ce scrijeleste pe o tabla uscata... mi-e amar azi. sunt nimic. simt nimic. si golul asta e plin... sau gol... mai conteaza? e gol pur si simplu, si e crunt sa zaci intr-o stare de nedescris in cuvinte, sa stai la propriu si sa nu astepti nimic, sa nu vrei nimic, sa nu faci nimic, sa nu-ti doresti, sa nu speri, sa nu gandesti aproape.... e ca un hau in care cazi continuu si nici macar nu-ti pasa...

mi-e Bine si Rau in acelasi timp. si ma desprind de mine si privesc cum cele doua se lupta acolo inutil, in sufletu-mi de lut, incercand sa remodeleze amprenta ta... prea tarziu. soarele Nostru a uscat si a impietrit pecetea. si va ramane in Infinit acolo. golita si crapata. caci nici lacrimile nu mai sunt ude.

mi-e gol! si nici sa urlu nu am putere. si nici sa scriu si nici sa fiu!

(azi e botezul. si nunta. lor.)




joi, iunie 3

copil batran

a plecat bunica mea. am dus-o la tren. si am trait clipe de vis alaturi de copilul din ea. incredibil cum s-au intalnit copilul din mine cu cel din ea... si s-au jucat impreuna intr-o armonie dulce, naiva, fantastica. plang de fericire si stiu ca astfel de momente imi vor deveni amintiri amare la un moment dat... e atat de frumos cand un batran devine copil, si explodeaza de inocenta si neajutorare...e curat, e pur...

ne-am luat chipurile in maini si ne-am privit indelung, frunte in frunte... si mi-a spus "sa ai grija de tine! sa nu uiti ce-ti spun!"... am sarutat-o pe obraz apasat si pleoapele ei s-au plecat peste o lacrima de drag...drag de nepoata ei. ne-am tinut de mana si am ras de babalacii din gara. i-am zis ca e o bunica beton si cand a urcat in tren a zis "e beton trenul asta"... ce-am mai ras! se uita la alti batrani si era mandra de ea, ca merge... singura... ca poate calatori. se simtea tanara si ii privea si vorbea despre ei ca un copil, departe de varsta si infatisarea lor.

am alintat-o, am strans-o tare in brate si am coborat sa o privesc de pe peron. am intins mana spre geam si i-am mangaiat fata prin sticla aceea care ne despartea...si-a plecat obrazul spre palma mea si a pus si ea mana pe geam... ne-am mai luat o data de mana asa... si ne-am jucat cu degetele... am ras, ne-am trimis bezele...si palmele noastre nu se mai dezlipeau... doar trenul a facut ca mana mea sa ramana pe loc iar a ei sa fuga spre..."acasa la bunica"...m-a privit indelung, o vedeam cum se departeaza si fluturam mana zambind.

Te iubesc Bica mea! sa te faci bine...

miercuri, iunie 2

a 100a postare!

mda. am ajuns la o suta de postari... in peste 2 ani... nu inseamna nimic asta. doar litere. si minti imprastiate. si suflet frant, si suflet gol, si suflet plin, si suflet colorat. am fost in toate felurile si pot fi oricum. pentru ca sunt completa. azi am scris pe un colt de masa, la o cafea neterminata o poezie care mi-a rasunat in creier si mi-a batut cu ciocanul cuie in piept.

prietenii si "prietenii" stiu de ce...

"A fost un ou crapat
O coaja de lumina avea,
Si inauntru...
Un fetus zacea contorsionat.
Si nu stia
Ca nu va vedea
Lumina zorilor.

A fost un ou crapat
Si fraged, de la inceput
Iubirea lor.
In noroi s-au dedublat
Si nu au conceput
Decat amor... amar."

as mai fi scris. dar gandul mi-a zburat ca o sageata de sticla pe o suprafata de oglinda... si am impaturit versul in multe bucati, si m-am inchis la loc la mine in colivia de lut.

buna dimineata

dimineata cu cafea... miere si lapte, tigara, bunica si integramele ei. eu si lecturile mele... sunt atat de multi oameni frumosi in lumea asta care se ascund dupa perdeaua virtualului...de ce? as bea o cafea, un ceai, cu fiecare dintre ei si mi-as dori sa am o bagheta magica care sa le aduca in realitate ceea ce scriu pe bloguri, sa le rasfire dorurile si sa le implineasca fantasmele, unele atat de frumoase...

e trist. e trist ca ne ascundem si nu mai stim sa fim noi decat in scris...ca nu mai putem fi sinceri decat cu strainii... cu cititorii anonimi. ca nu avem curaj sa ne expunem ca un nufar la soare in viata de fiecare zi. asa pur si simplu. e teama...? oftez si ma gandesc.

mi-am luat ieri rochita de lolita. sunt fericita. chiar daca ploua.
mi-e dor...
iar am insomnii...
as scrie mult...
as fugi aiurea spre necunoscut...