miercuri, septembrie 18

la 00.00 a inceput sa ploua si ma uitam in sus.... o picatura de nor mi-a cazut pe frunte, de parca mi s-au intors inapoi concentrat toate sudorile de pana atunci. de parca va fi cu spor... cum se spune pe la nunti cand ploua la iesire, sau de parca ceva inca plange in mine si in afara mea. nu stiu.

e ziua mea. am stat singura la o terasa asteptand si intrebandu-ma daca e corect asa. habar n-am raspunsul pentru ca nu reusesc nici macar intrebarile sa mi le mai pun. a fost o ploaie calda de inceput de toamna care mi-a racorit sufletul in linistea si in singuratatile mele.

la 00.01 au aparut de dupa colt prieteni dragi si oameni aproape de sufletul meu pe care nu speram sa-i vad si nici nu apucasem sa mi-i doresc. au fost totusi acolo, alaturi de mine si mi-au oferit cateva zambete de bun augur.

e frumos afara. e aer.