sâmbătă, septembrie 22

am tot

am 27 de ani si cateva zile... m-am petrecut ca in povesti, zile si nopti la rand cu oameni frumosi si foarte aproape de sufletul meu. ca da fiecare data, tocmai imperfectiunea lucrurilor face ca viata sa-mi para completa... m-am hranit cu un dor nebun de Cineva-ul meu si am reusit ca lipsa lui sa nu-mi fie gol si disperare.

am obtinut intr-un timp record jobul acela mult visat despre care scriam mai jos. cand vrei si faci ceva in sensul corect, se petrec lucruri magice :p. lucrez de doua saptamani in cadrul unei organizatii umanitare si in fiecare zi mi se arata ca viata e mult mai mult decat credeam, decat pare la prima vedere. fac ce-mi place, cu impliniri infinite de fiecare zi, cu emotie la propriu si cu bucurie.

ma schimb in ceea ce stiu ca trebuie sa fiu si faptul ca simt ca sunt pe drumul meu, ma linisteste. cu pasi marunti, ajung departe, acolo unde intr-un fel am stiut dintotdeauna ca voi ajunge. e bine cand iti faci planuri, dar sa fie sincere. mie incepe sa mi se contureze tabloul vietii :) multumesc in fiecare seara pentru asta.

te iubesc.

luni, septembrie 17

viitorul nu suna deloc

am invatat de curand o lectie... viitorul nu suna bine sau rau. nu suna deloc. ne suna in creiere si-n suflete in dorinte si pulsiuni, in pretentii de la Sine si asteptari, false - in masura in care nu avem nimic concret pe care sa putem demonstra vreo probabilitate....

viitorul nu exista decat in ego-ul nostru. tot ceea ce Este, e aici si acum. si de aceea nu e bine sa promiti nimic cand stii ca nu stii daca si cu parca. nu e bine sa-ti doresti nimic, ca maine ploua sau e soare si caramida va cadea oricum. nu e ok sa te hranesti din iluziile astea ale mintii pentru ca dupa asta sa dai loc la mea culpe, la regrete, la dezamagiri si iertari. cel mai sanatos e sa fii Prezent.

te iubesc, la timpul prezent continuu.  

vineri, septembrie 7

dimineata

Buna dimineata cu soare si vant! mintea uneori nu te lasa sa traiesti. in cazul meu, sa dorm. am gandit fara sa vreau toata noaptea. aberatii, tampenii, vise aiurea, planuri, predictii, cate si mai cate, mi-au mers gandurile hai-hui si afara s-a luminat fara ca eu sa-mi fac somnul de frumusete.

sunt agitata si zombi.

joi, septembrie 6

toamna

a cam venit. cu o plecare. cu o dragoste mai mare... aceeasi, dar mai puternica. cu un vanticel la amiaza care imi da fiori si racoare in tot corpul. il ador pe vanticelul de septembrie. mi se pare ca e special conceput pentru mine. sau invers, nu conteaza. ideea e ca toamna e anotimpul meu, septembrie e luna mea, vine ziua mea si intr-un fel... luna asta e atat de plina ca deja ma copleseste.

mi-e dor... teribil, simplu, adanc si perpetuu. mi-e un dor frumos. n-am stiut niciodata ce-i aia dor frumos. dorurile mele erau dureroase pana la tine. presarate cu regrete, dorinte neimplinite, vise desarte si culori patate de griuri. dorul nu ar trebui sa fie dureros.

descopar cu tine un dor care ma umple. un dor care desi stoarce lacrimi, nu doare si nu are ghimpi. sunt fericita in dorul meu, te astept la propriu sa te intorci si ma bucur de mine, de noi, de tine, in tot ce suntem impreuna sau separat. cand ma apuca melancoliile, imi dau seama ca ma scald totusi intr-o liniste care ma sustine pe norisorul meu, o pace care nu ma lasa sa ma nefericesc, chiar daca uneori e greu.

te iubesc. te iubesc total.

te miros inca in asternutul pe care nu ma indur sa-l schimb de cand ai plecat. dorm in tricoul tau si te tin in brate in fiecare seara, sau te caut diminetile... te gasesc doar in gand si-n suflet si nu ma doare lipsa ta. decat un pic, uneori. dar stiu ca sunt a ta si cand nu esti. si mai stiu ca stii asta. nu ma incumet sa mai beau cafea diminetile, fara tine. sunt unele lucruri care au devenit ale noastre... si le pastrez asa, tabieturi care... fiind singura, nu mai au farmec. sunt alte lucruri care tocmai pentru ca le stiu ale noastre, continui sa le fac... cum sunt pantalonii aia scurti care-ti plac tie si ii port cu drag si mandrie, desi nu esti aici sa ma vezi purtandu-i :)

detalii marunte care fac diferenta. gesturi care ma compun si ma cresc. sunt al dracului de vie in toate colturile fiintei mele. esti prezent in Totul meu si toamna nu face decat sa nuanteze tabloul asta pana la desavarsire.

nu ma satur sa te iubesc in fiecare clipire.