marți, ianuarie 31

pe val!

mi-e atat de dor de mare incat imi caut valuri pe youtube, inchid ochii si ma imaginez la tarm cum imi mangaie picioarele un val jucaus, umed, imbibat de briza sarata. vad cum ma gadil in talpi cu nisipul fierbinte si simt in plamani mirosul acela de mare la apus.

mi-e dor de mare si de un noi doi imbratisati. de-o scoica cu care fac desene pe pielea uscata de soare si de senzatia aceea de arsura dintre omoplatii inrositi. mi-e dor de gustul apei plate de pe plaja si de melancoliile de la malul marii mele.

ieri am adormit pe valuri. poate singurul zgomot pe care reusesc sa adorm... si-mi doream sa fii cu mine, sa-mi iei talpile in brate, sa le transpir in tine pana curg din noi licori de tot felul. ieri am reusit sa inspir o senzatie de "o sa fie bine" si sa expir un "multumesc" care m-au usurat.

a mai trecut o luna de iarna, in sfarsit! astept ca un copil primele fire de verde, primii muguri cociti sub atata raceala de pana acum. astept petale colorate si izul de zambile lila sa-mi improspeteze gandurile si starile. astept sa treaca iarna, nu pot fi productiva, proactiva, pro...nimic. simt ca-mi hiberneaza emotiile, intentiile, imi adorm porii si nu vreau decat sa treaca totul mai repede.

hugs and kisses din... scorbura mea.

miercuri, ianuarie 18

tata, uneori mi-e dor de tine. uneori simt ca m-ai lasat pe aici sa fac si in locul tau lucruri si ma intreb daca mi-ai dat si puteri supraomenesti sa implinesc acest plan. uneori nu mai pot, as vrea sa se opreasca toate. sa fii aici si sa fie bine... atat.

mi-e dor sa ma tii in brate pur si simplu. sa ma simt iubita, adorata, sa nu traiesc doar clipa, sa ma topesc undeva intr-o minima impresie de eternitate, de certitudine, de siguranta. mi-e dor de o constanta in viata mea. mi-e dor sa ma simt libera intr-un Noi, nu libera de orice, oricum. si de fapt nu mi-e dor... e o nevoie venita din adancuri care ma dezintegreaza incet. e ca si cum n-am luat un medicament vital de mult timp.

imi doresc sa vina cineva sa-mi zica ca o sa fie toate bine. sa-mi las framantarea si sufletul zdrente in palmele cuiva. sa nu ma mai simt singura in toate. vreau sa ma lamentez. si sa stiu ca ma pot prabusi pe genunchii cuiva.

azi nu sunt bine. azi am dormit multe ore doar ca sa nu stau treaza intr-un inceput de depresie. azi nu esti aici si nici eu nu mai sunt.

joi, ianuarie 12

PS: i love you.

 - boyfriend, ceva?
- ma simt libera...
- asta imi spui de 2 ani incoace...
- pentru ca asa ma simt. 

martini rosu si pepsi. o jucarie de piele pe care o vei purta probabil tot anul... cumva, raman la tine in buzunar si anul asta. un sarut venit parca din alta lume, aproape intr-o doara oferit, fugitiv de parca ne grabeam undeva... si totusi gustul buzelor tale il regasesc mereu asa cum l-am lasat cu luni in urma. ma imbata pe termen lung... crapaturile din buza ta mi le-au umplut pe ale mele intr-o contopire ce-a creat un microunivers. un sarut din care a tasnit infinitul.

a cata oara am alergat spre tine si am ajuns incinsa de doruri in fata ta... unde dupa un secol inca imi tremura mainile cand aprind prima tigara? a cata oara constat ca trece timpul prin noi, pe langa noi, dar ramanem cumva agatati in acel Ceva de nedescris care ne aduce impreuna - orice ar mai insemna asta acum.

implineam 22 de ani cu tine. iar tu erai la a doua adolescenta. in curand ni se implineste cincinalul. vezi cat de departe am ajuns? si inca... nu s-a terminat :)

miercuri, ianuarie 11

Dor

Dor? astazi imi aduc aminte de tine si mi-e dor de locurile noastre unde ne plimbam sarutarile... astazi te vreau ca in prima zi cand am realizat ca te iubesc si ca nu mai am cale de intors in Infinitul asta creat impreuna.

astazi.... imi doresc pentru tine sa fii fericit, orice ar insemna asta, cu oricine... numai sa ma lasi sa te privesc in ochi din cand in cand la o cafea, ca intre doi oameni care s-au cunoscut candva demult. astazi te iubesc altfel... atat de adanc si de cuminte incat e insesizabil... dorul meu e un fulg, o frunza in zbor, o adiere, un fir de nisip...

astazi... e o zi ca oricare alta, dar eu nu voi uita niciodata... ma uit in sertarasul unde te pastrez si iti zambesc.

dor de tine, dor de noi.

luni, ianuarie 9

exprimari

uneori am impresia ca pot sa scriu ceea ce nu pot verbaliza celuilalt... si ma trezesc in fata albului ce se asteapta umplut si nu ies literele... nu se aseaza in cuvinte, in ganduri, in nimic.  ma simt neputincioasa si orice mijloc de exprimare imi adanceste si mai mult golul.

uneori am impresia ca pot spune exact ceea ce simt si gandesc, nu reusesc... cuvintele nu ma ajuta. poate doar lacrimile... sau zambetele false...

uneori imi vine sa inchid ochii si cu o clipire sa resetez toata realitatea, sa dau timpul inapoi de unde s-a stricat, sa ma fac nevazuta sau sa dispara altii...

am uitat sa cer, sa rog, sa primesc. am uitat cum e... sa spun, sa ma pun pe primul loc, sa pretind. uneori uit cum sunt eu, sa fiu eu. si cand imi aduc aminte... sunt blocata. in neputinta.

nu mai stiu sa fac cea mai simpla ecuatie din lume.... unu plus unu fac doi... sau unu.

joi, ianuarie 5

true love

paradox: cand iubesti ceva interzis, fara sorti de implinire totala pe lumea asta... iubirea aceea se transforma in ceva dincolo de tot ce este omenesc. devine puternica, in timp si spatiu, iti acapareaza sufletul si mintea si nimic nu se compara cu ea. e posibil ca Utopia, Visul, Dorinta si Nevoia neimplinite, dragostea netraita complet... sa depaseasca in intensitate tot ce poate fi real, aici, intamplat deja?

cand un sentiment este imposibil de implinit, nu e reciproc sau se balaceste in interzisuri, devine puternic, parca vrand sa sparga barierele de orice fel. te trezesti ca spui cuvinte mari si asezi in rame groase iubirea: te voi iubi mereu, nu te voi uita niciodata, ramai in sufletul meu indiferent de orice, te astept o viata si dincolo de ea... sunt lucruri pe care eu le-am spus si le-am simtit si nu mi-am luat cuvintele inapoi niciodata de atunci. cumva iubirile posibile nu prezinta interes... cele imposibile raman undeva atarnate... raman in zbor si te insotesc toata viata.

iubirile posibile se si consuma rapid. ma indragostesc, e frumos o perioada, totul pare posibil, se intampla posibilul, cuprinsul, finalul vine oarecum firesc si parca a fost doar un alt episod dintr-un serial oricum previzibil. insa cand dragostea se impiedica de cioturi ne-intelese, de situatii fara iesire, cand te desparti de un om desi il iubesti, cand va despart altele care nu tin de voi doi... atunci durerea te tine in viata, iti devine viata. imposibilitatea de a fi cu celalalt de fapt va tine mai legati ca niciodata, mai legati ca oricine. chinul in iubire e secretul longevitatii. :)

poate gresesc. dar nu gresesc cand constat ca in Pitic-landia mea lucrurile au stat intotdeauna asa. intotdeauna m-au atras relatiile si situatiile imposibile, ciudate. m-am hranit o perioada din impresia ca lucrurile merg frumos inainte, pana cand toate au inceput sa se destrame. destramarea asta a fost o perioada in sine de haos si plutire. apoi, resemnarea ca... lucrurile oricum nu ar fi fost sa fie si nu aveau cum sa mearga... dar satisfactia ca am incercat si am pacalit vesnicia un pic... resemnarea asta inseamna acceptarea ca iubirea aceea devine vesnica, tocmai prin imposibilitatea implinirii ei. devine vesnica in mine, in momentul in care realizez ca nu-i posibila. si da... o port cu mine toata viata.

asa iubesc eu lucruri si oameni care nu mai sunt. care habar n-au ca sunt iubiti orbeste, dincolo de tot ceea ce este uman, ca pot muri in secunda doi pentru ei si ca de fapt... traiesc iubindu-i in infinit. cand spun: te iubesc, o spun pentru totdeauna, indiferent daca manifestarea iubirii ne devine imposibila la un moment dat. iubirile adevarate nu au final... nu exista finaluri fericite in dragoste. si daca s-a sfarsit inseamna ca nu a fost deloc. implinirea a ceva inseamna ca s-a terminat, inseamna ca e consumat totul - deci implinit. cercul inchis. si ce e implinit e deja la trecut. mie-mi plac eternitatile... am un cult aparte al Infinitului.

de fiecare data cand am aruncat cu te iubescuri a fost o asumare viagera. da, si acum te iubesc, pe tine-toti cei carora le-am pus eticheta asta. pe fiecare-tine altfel.

nici nu mi-am propus sa inteleaga vreun cititor ce-am vrut sa zic de fapt :) important e ca te iubesc.

marți, ianuarie 3

cica lista 2012

nu a nins inca in capitala groazei. e criza si la fulgi se pare! nu s-au petrecut toate exact asa cum mi-as fi dorit dar... cumva lucrurile s-au asezat asa incat sa nu ma enervez peste masura. au fost sarbatori cu dragoste si vis, cu iad si paradis, cu dulce si amar... asa cum imi sta mie bine, cu de toate.

ma bucur cand barbatii din viata mea nu uita de mine in momente dinastea, indiferent alaturi de cine se afla acum. ma amuz ca fraza asta o sa-i atinga pe aceia carora nu le-a placut niciodata sa fie pusi in oala mare cu barbati. sunt cateva momente in an in care toate perioadele vietii mele se aduna sa-mi tina cununa, ma ureaza ca ursitoarele si isi fac simtita prezenta discret si adanc. imi place de mor treaba asta... felul in care timpurile si simtirile vin toate la un loc, in viata mea, ca sa ma bucure, sa-mi aduca aminte ca au fost, ca nu (m-)au uitat, ca viata curge. un telefon, un mesaj, un zambet sau un gest, venite din adolescenta, din facultate, de la mare departare sau de chiar langa mine... v-am iubit pe fiecare in parte ca nu ati incetat sa existati nici de data asta.

de femei nu are rost sa mai povestesc, uneori e bine sa taci si sa rumegi cu privire la ele.

lista pe 2012: ma las de fumat. de mancat chestii nesanatoase, si daca ma ambitionez poate ajung vegetariana - tare mi-as dori sa reusesc asta. o sa-mi termin lucrarea aia de dizertatie care zace in biblioteca si daca nu imi gasesc de lucru pana la vara, ma gandesc serios sa plec in lume sa fac voluntariat... undeva departe unde genul asta de daruire este apreciat si protejat. poate alt continent. imi doresc un concediu cu mama mea, unul cu ea si unul cu el. n-am sa mai fac nimic din ceea ce nu am chef sa fac, doar ca sa nu stric chefurile altora. o sa-mi ascult mai atent intuitiile si o sa incerc sa fac din prezent un regim politic in sine al vietii mele. sa nu mai car timpurile in spate, nici pe alte mele, nici pe ale altora. prezentul e suficient.

tu trebuie doar sa ma tii de mana cand clipesc.

luni, ianuarie 2

a trecut

a trecut si 2011, acum incepem isteria aia cu sfarsitul lumii, altul, ca au mai fost vreo cateva....

cica propunere pe 2012: mi-ar placea sa ma ocup un pic mai mult de mine. sa ma iubesc mai mult.

blogulet, la multi ani virtuali, intram in al 5-lea an impreuna.