luni, iunie 23

fara poza :)

da fara poza ca.... ultimele poze ale mele denota auto-compromitere si nebunie, balamuc si lipsa de discernamant. hi hi. am terminat facultatea! si am facut-o lata!

si mi-ai fost acolo colegi, prieteni, amici, proaste cunostinte, iubitul meu, toti.

sunt fericita. ca mi-ati fost acolo, ca anii astia au fost frumosi, plini, ca am apucat sa-i traiesc la maxim, sa ma bucur, sa ma oftic, sa bem, sa radem, sa plangem, sa suferim impreuna, sa iubim impreuna, sa toate cele.

daca sunteti cuminti, mai facem un balamuc. hi hi. ;)

si uite cum dintr-o data nu mai am nici un examen, nici un prof de injurat, nici un coleg de ajutat, nici un curs de tastat... am o problema. am crescut, god! eu? absolventa? cand eram in clasa a XII eram cea mai mare si cea mai smekera. acum? am terminat facultatea. ma pierd in furnicile alea pe care le vedeam zilnic ca se duc la servici cu griji si ganduri departe fiecare...

hm. raman o vesnica studenta. n-am sa mai scriu cursuri, dar... am sa profit la maxim de fiecare moment, chiar daca o sa port costum.

va imbratisez pe toti!

miercuri, iunie 4

azi



azi am cantat pe strada... azi m-am plimbat cu mama razand impreuna pana la colt si inapoi... azi am fost la servici si am reusit sa scriu cat mi-am propus...azi a fost soare si dimineata ciripea la geam... azi ti-am adus "de la mine pentru tine" si mi-a fost dor nebun de tine... azi m-ai avut si te-am avut... azi am ascultat folk si alifantis le zice atat de bine uneori... azi am imbratisat-o pe sora mea si am trezit-o cu inghetata la pat... azi am citit ceva frumos si am scris pentru mine... azi am purtat tocuri si am baut pepsi mult... si o supa. azi te iubesc... azi ma culc devreme si visez si cu ochii inchisi... azi m-am plimbat prin stradute verzi... azi am fost la croitor si mi-am taiat o fusta... azi am zambit mult... azi am purtat blugii tai cei noi... azi mi-am dat seama ca nu voi avea copil la 25 de ani... azi te-am chemat si ai fost cu mine... azi am gatit ceva bun... azi mi-am ajutat colegi si mi s-a multumit frumos...azi am avut timp... azi a fost bine si mult!

ordinea? ghici!
maine?

o poveste...

intodeauna am zis ca iubirile mele sunt niste povesti.. pe alocuri frumoase, pe alocuri triste... pe alocuri de neinteles... dar povesti. pentru ca privesc inapoi si asa mi se par... ma uit la ele peste umar ca la un film de duminica la pranz.

am sa fac poveste si din Prezentrul nostru... dar nu astept sa treaca! o simt poveste, o traiesc poveste aceasta iubire de neinteles pentru unii... pe alocuri frumoasa pentru altii.... trista uneori... Poveste pentru mine.

Poveste frumoasa ce-mi esti! pentru ca esti. nu pentru ca ai fost si ai trecut. nu pentru ca vei trece. nu pentru ca e una dintre celelalte povesti. pentru ca esti Prezent. e prima data cand ma iau de mana cu Prezentul...

am scris o scrisoare candva cuiva drag... eram mica si mi-a luat mult sa scriu in cuvinte ce simteam atunci, explodam si nu puteam sa exprim ce simt din prea mult ce simteam... si am scris o poveste intr-o scrisoare... si poate acel moment este primul Prezent pe care l-am trait, sau poate eram prea pura si prea mica...

insa Tu - Prezentul.... acum, dupa 10 ani aproape... e altfel... nu e o nostalgie naiva, nu e senzatie in premiera, e.... un amalgam de toate nostalgiile adunate Acum, toate senzatiile dorite si visate, toate iubirile mele le traiesc cu tine deodata! totul! nu tanjesc... am, Te am!

stii? nu-mi poti fii cu totul, dar pentru mine esti Tot... si poate o sa ma inalte ca sa am de unde sa cad.... si poate o sa ma arunce ca sa am de unde ma ridica... dar nu voi regreta niciodata, si nu voi privi peste umar inapoi... pentru ca Tu esti Tot... si Tot inseamna mereu... pretutindeni... in mine... orice ar fi!

si am sa scriu Povestea noastra, in loc sa ma uit la filme de duminica la pranz!

poruncind dragostei sau porunca dragostei?

iubesc... si alerg aiurea pe taste cautand ceva relaxant in asteptarea...lui. si am gasit blogul unei bune prietene... asa o simt chiar daca ne leaga putine momente in timp si spatiu... si acolo scria ea despre dragoste si dumnezeu.

dragostea nu este un sentiment... argumentul? dumnezeu a poruncit: iubiti-va fratii! si deci unui sentiment nu-i poti porunci. sa fie oare asa?

dragostea este Ideal, o numim noi asa pentru ca nu exista alte cuvinte pentru a defini ceva atat de inaltator si totusi un pic mai putin decat un Ideal... si da! dragostea este Dumnezeu, Dumnezeu este dragoste, este Ideal, este Tot... si niciodata nimeni nu va putea fi ca El, asa, total... si deci dragostea nu exista, nu la modul acela. El poate porunci dragostei, pentru ca El este perfect, atotputernic... dar noi? micimi infinite... o putem face tinzand spre Ideal, ca doar asta inseamna Viata, o tindere continua. dar nu vom putea trata/percepe dragostea atat de total. sa fie slabiciune? sa fie pacat? sa fie ce...? sau pur si simplu unicitatea lui Dumnezeu... El poate! noi incercam...

si daca dragostea nu este sentiment, atunci ce este "dragostea" asta la care noi nu avem cuvant, si nici actiune, in fata careia ramanem goi?

si daca dragostei poti sa-i poruncesti, atunci e o actiune ca aceea cand imi poruncesc mie sa-mi aprind o tigara...? o chestie de vointa... cum spunea un comentariu la textul prietenei mele...?

si ce ne facem cand Dragostea (Aceea) se intalneste cu sentimentele umane...?o fi pacat? pacat de noi?