miercuri, martie 31

1 an

anul trecut pe vremea asta eram in pamant, si pamantul deasupra mea si eu ma uitam de jos in sus la toate de parca erau ceva de neatins.... imi doream lopeti de tarana aruncate peste mine si intuneric, ca sa nu mai vad, sa nu mai simt, sa nu mai stiu Nimicul prin care treceam.... anul trecut pe vremea asta mi se spulberasera toate motivele de a trai si viata ce o purtam in mine se ducea la cer.. cu aripi negre de pacat....ramanea Golul pe care nimeni niciodata nu mi-l va putea umple... nici cu flori nici cu noroi.

anul trecut pe vremea asta iubeam si uram asa cum n-am stiut ca e posibil pe pamant. anul trecut in martie, primavara era inghetata si eu murisem... si nu stiu nici azi daca am inviat sau sunt in purgatoriu....

acum... mi-am luat un catelus... il cheama Piti de la Pitic. e puiul meu care o sa-mi umple macar timpul daca nu altceva. cum ajung oamenii sa incerce... fara succes! sa umple chestii din viata doar doar o parea mai roz sau mai verde lucrurile din jur... mi-e mila de Piti. el nu stie de ce l-am luat, de ce il mangai si mi-e drag, de ce mi l-am dorit atat si daca ar sti probabil mi-ar spune "casca ochii femeie si fii femeie, nu stapana de catel!"...

nu mi-a spus psihologul sa-mi iau pet... n-am ajuns inca la sedinta aia. dar data viitoare o sa-l anunt eu. e atat de previzibil totul... uneori ma intreb de ce mai incerc eu sa merg mai departe, pentru ca "mai departe" este previzibil, stiu ce se va intampla, si cand se intampla nu ma surprinde nimic, ma asteptam.... e o senzatie crunta, dureroasa si deloc colorata.

welcome home Piti....


sâmbătă, martie 27

Ora Pamantului

se stinge lumina o ora... vazusem si eu la stiri si mi-a intrat sora mea in camera si mi-a stins lumina... trist. ascultam alifantis... mi-a ajuns in ventricolul stang si in aorta-mama tot versul si toata melodia... stau la lumina monitorului si ma intreb...imi raspund singura... si iar ma intreb.

am o durere crunta de cap de parca menghine mari ma strang si ma sfarteca incet, in reluare... ma simt de parca astept urmatoarea picatura din sirul picaturilor chinezesti care tortureaza fiinta....o simt cum se duce catre ulcerul acela care asteapta ca o floare carnivora sa-mi inhate toate sentimentele... toate picaturile... sa mi le transforme in pietre... de hotar? nu... nici macar. pietre de durere care-si bolborosesc blestemul si pacatul...in mine.

it-s not over...

marți, martie 23

azi sunt...

azi sunt o statie de gara mica, cocheta, cu ceva verdeata pe margini... unde trenurile vin si nu stationeaza mai mult de cateva minute. si pleaca. si eu Gara, raman, astept. nu... nu sunt o Destinatie pentru nimeni. Nu sunt Pornire. sunt Drum, sunt in drum, langa drum, sau drumul... cum vrei sa ma iei.

sunt pauza ta de tigara, respiro-ul claustrofobilor, minutul de verde si soare. sunt amintire, nu prezent.

duminică, martie 21

somn

am adormit azinoapte...azidimineata cu mana stanga pe osul acela al bazinului care-mi place mult...iesit in afara de parca ar vrea sa atinga infinitul. osul acela pe care il ador la tine. cu care trebuie sa ma potrivesc intr-o imbratisare a trupurilor caci altfel s-ar chema ca ne impungem... nu ca ne contopim.

am adormit asa gandindu-ma si amintindu-mi. visand. si tresarind o data la cateva minute. cumplit. tresar in somn si ma trezesc de mii de ori. visez ca pic in hau si doamne! cat mi-as dori sa pic la nesfarsit si sa-mi traiesc senzatia de cadere libera pana la capat. nu pot. ma trezeste. tresarirea.

mai tii minte "fiul risipitor"? cum dadeam mesaje cu pasaje din cartea aia pe care le cunosteam prea bine amandoi? imi ziceai ca Eva este idealul tau feminin. te contrazic domnul meu, acum la ceas final si inutil de fapt. nu cred ca ai puterea sa fi iubit asa cum Eva a iubit. nu duci. de fapt nu se cheama ca te contrazic, ai spus ca este un ideal. in cazul asta si tu ai fi un ideal.

asa mi-a placut sa te vad. sa te am. sa te consider. am crezut sincer ca tu-mi esti Idealul si mi-am dorit sa-ti ajung si eu la randul meu macar pe jumatate...

Fiul risipitor se intorcea intotdeauna... Eva il astepta infinit. si il iubea. si suferea in tacere. ma simt Eva. tu nu esti "fiul Risipitor" caci nu te intorci la mine... ci acasa. pentru ei esti "Risipitor". pentru mine doar Ideal. ramai.

imi place osul acela al trupului. mi-e dor sa-l adulmec, sa-mi pun urechea in curburile pe care le creaza. sa-mi simt pubisul in el si sa adorm asa cu... cineva.

sâmbătă, martie 20

pranz de sambata

singura. cu un compot de visine si tigari multe. muzica. liniste. blog. soare afara si ferestre mari. e minunat. sambata la pranz realizez ca iubesc, ca urasc, ca mi-e ciuda. vreau mai mult sau deloc.

imi tremura degetele pe tastatura. nu mai am coordonarea miscarilor. incerc sa ma conserv sa nu fac vreo boacana. as vrea sa scriu mult dar nu stiu de unde sa incep... inceputurile astea... imi doresc sa ma obisnuiesc cu mine incepatoare in tot. sa iau totul de parca e prima data.

am citit pe un blog despre pascal bruckner. eu am descoperit cartea asta intr-un moment de apogeu. si mi-am vazut sfarsitul. si el a venit. e foarte interesant in ce te transforma amorul. cum se transforma el si te duce si pe tine spre carari neimaginate. e un privilegiu sa-l traiesti cu adevarat, pana la capat, cu totul. sa poti. sa simti. si sa-i platesti pretul la final. si eu ma simt privilegiata.

miercuri, martie 17

am impresii

uneori am impresia ca oamenii nu ar vrea sa stie cat de bine sunt, cat de bine imi este, ca ma pot ridica si pot spera. pot visa. pot si atat. uneori am impresia ca nu e de bun augur sa te arati puternic, sa fii puternic, sa vrei mai mult de la tine.

uneori am impresia ca gresesc vrand mai mult de la ceilalti, avand pretentia sa fiu inteleasa, sustinuta, dorindu-mi sa sustin si sa inteleg la randul meu. uneori se ridica ziduri mari, din nimic, de nicaieri si parca stai de vorba cu pietrele.... pietre care candva iti erau alin.

impresia ca... nimic nu mai merita nu e neaparat dureroasa. in schimb impresia ca nimic nu mai merita si n-a meritat vreodata e cumplita. ca tu nu ai meritat, ca celalalt nu a meritat si indiferent ce vei face, ce vei fii, lucrurile nu se vor schimba niciodata. vei fi zero. va fi zero. totul e van si neant. zid.

am impresia ca... nu da bine sa fii tu. ca nu da bine sa vrei si sa poti si sa oferi mai mult decat ti se cere. nu da bine sa... iei din viata ce ti se ofera, ci ceea ce-ti doresti cu adevarat.

marți, martie 16

pentru mine

... si pentru cei care mai stiu sa traiasca...altfel, sa respire si sa le fie dor de talpi in nisip fierbinte....




"Nici un sentiment nu trebuie cerut. Cand ii ceri unui om sa se comporte intr-un anumit fel, in momentul ala l-ai pervertit. Din veritabilul om il transformi in Falsul om.

Comportamentul lui va fi tricotat atunci pentru ati face pe plac. Tricotul este format din firele lui, dar forma pe care o va lua nu-i va apartine."

(de pe orchisnoir.)

luni, martie 15

azi

azi... m-am ocupat un pic de mine... m-am simtit un pic flatata la aprecierile unui necunoscut. m-am gandit la trecut si am intalnit o umbra a lui fara sa vreau, fara sa sper, fara sa-mi faca bine. am scris cuiva drag si am reusit sa fac sa ajunga unde trebuie mesajul. mi-am vazut dragostea cu alti ochi si incerc a mia oara sa iau decizii. deciziile bune. m-am bucurat sincer pentru un pui dulce ca a reusit sa treaca de linia de Sosire a unui drum lung si frumos. am trecut pe langa o biserica si m-am gandit la povesti cu printi. am visat flori. le primeam.

vreau... liniste. mi-e dor de mare. mi-e dor sa merg la cimitir la tata. am hotarat ca de 1 mai ajung la valuri. chiar si pentru cateva ore. intre 2 sesiuni, inainte de furtuna celui mai greu examen din viata mea. dupa un inceput de an haotic. vreau sa respir marea. nu sa petrec 1 mai. vreau doar nisip, desculta, briza, plete in vant si cateva poze cu acele culori ale marii.... la petit fille de la mer! o da. ce bine mi-e acolo. cat ma cheama si ce m-as duce de fiecare data cand ma sufoc aici.


sâmbătă, martie 13

prietenie


am vrut doar sa fim prieteni... in adevaratul sens al termenului si conceptului... adica sa fim acolo cand e nevoie, sa stim cand sa tacem si cand sa spunem, sa ne dam seama de ce face rau sau bine in virtutea faptului ca ne cunoastem. am vrut respect de sine si de celalalt si o amicitie care sa dureze chiar daca nu ne vorbim cu zilele si chiar daca ne vorbim zilnic. am vrut o relatie de la om la om, fara statusuri si statute cu masti. am vrut sa fie bine.

am inchis cu lacate mari o iubire ce ramane in cimitirul cu amintiri, tocmai ca sa pot fi om si prieten cu cel pentru care simt mai mult de atat. am invatat sa-mi doresc lucruri posibile si sa inghet visele si dorintele care nu au sorti de izbanda, si nici macar asa nu s-a putut.

imi pare rau. dar daca nu poate ramane nici macar respectul si prietenia... atunci...ramane cimitirul de aminitiri. un rai din care nu ma poate izgoni nimeni.

joi, martie 11

lista pe 2010

asta cu listele nu mi-am dat seama daca vine o data cu varsta sau pur si simplu oamenii simt nevoia la un moment dat sa materializeze gandurile si dorintele in scris, cu liniuta...

cert este ca e vorba de un exercitiu care n-are de ce sa faca rau. si mi-am facut lista pe 2010 cu tot ce-mi propun si imi doresc sa fac.
- vreau sa ma tratez din toate punctele de vedere.
- vreau sa am mai multa grija de mine, de la a ma da cu crema pe maini cand mi se usuca pana la a ma da cu crema pe suflet cand e istovit.
- vreau sa stau de vorba cu anumite persoane lucruri pe care nu le-am spus pana acum.
- vreau sa ma exprim in tot ce pot cum pot si sa pictez, scriu, compun, sa dau afara din mine bune si rele intr-un mod creativ care sa nu-mi faca rau si sa nu faca rau nimanui.
- vreau sa termin ce am inceput - scoala si studii, la nivelul la care mi-am propus si sa incep altele in forta.
- vreau sa ma bucur de mine si de cei din jur cat pot de mult si sa elimin pe cat posibil oameni si lucruri, locuri si stari care ma golesc si aduc amar pe gatlej.

asta depinde de mine.

ceea ce nu depinde de mine nu pot propune. pot doar sa ma feresc sau sa ma arunc.
la 3 luni fac evaluare!

vineri, martie 5

ninge in martie

mda... sunt intr-o cafenea si ma uit pe geam.... si ninge in martie desi mi-as fi dorit sa vad copaci nascandu-se din primavara si verdele acela viu de paradis... sau toamna in culori cu vise din butoiul cu melancolii.... ninge insa. m-am cam saturat de iarna. n-o simt, sunt mult prea calda pe interior. si nu corespunde mediul cu starea in care ma aflu.

sunt obosita un pic insa privirile se indreapta prea Inainte. Inainte e un magnet puternic caruia nu mai pot sa-i rezist. si e bine ca-i asa. o sa pictez mai mult si o sa scriu chiar si nimicuri. o sa mai fac un blog tematic, cu povesti de amor si erotism barbulescian. simt nevoia sa scriu dragostea si s-o expun peste tot. sa stiti ce-ati pierdut, sa stiti ce va asteapta, sa va doriti sa ajungeti acolo, sau sa stiti ca nu sunteti singurii pe lume care au aflat ce inseamna. voi impartasi caci am o mare placere in a imparti tot, in a ma imparti cu totul.

pupici de pitici de la fereastra unei cafenele. afara ninge.