sâmbătă, iunie 20

genunchii la gura



am obosit sa mai sper, sa mai vreau, sa mai cred in ceva. am obosit ca om si simt cum a obosit pamantul de sub picioarele mele de propria-mi calcare... a obosit noaptea sa ma mai indure treaza si ziua sa ma adoarma in cosmaruri. am obosit eu sa mai intind mana infinitului din mine in cautarea mea. m-am pierdut undeva. in mii de particule care niciodata nu ma vor mai crea asa cum am fost candva, poate doar botita si descompusa pe alocuri. cu lipsuri din mine.

mi-a obosit lacrima si gandul se sparge ca de un mal abrupt. vine altul si ecoul lui ma sperie si ma arunca in genune. mi-a obosit suflarea si respiratia mi-e gheara pe perete scrijelita cu forta. am obosit sa mai fiu.

imi frec ochii cu dorinta acuta de ai intoarce pe partea cealalta, sa priveasca in mine... ce-a mai ramas. imi frang inima cu o putere nebuneasca, doar sa reusesc sa ma scutur de spini si sa raman nimicul acela crud. imi arunc mintea in delir si vreau sa ma golesc total sa-mi reumplu nuditatea ratiunii cu mine insami la loc.

ma vreau. dar nu mai sunt. niciunde.

joi, iunie 18

ma-ncred in mine si-n nimic
sunt delir si parere
sufletul mi-e mozaic
de lacrimi amare.

ma-ncred in tine si-n nimic
in "oricum va fi bine"
pun cafeaua la ibric
si astept sa vina Maine.

mozaic intr-un ibric de lacrimi si cafea
ma sufoca Maine, si totusi e aievea
sunt parere si delir, asteptare si nimic
esti vis si durere
dragostea... vietii mele.

timpul inapoi



"hai sa dam timpul inapoi, ce zici?"

adica inapoi la ziua in care mi-ai trimis aceasta poza... si m-ai intrebat daca acolo soarele rasare sau apune... am stabilit impreuna ca e vorba de un apus. in mare. ca nu e vorba de marea noastra de unde rasare soarele.

metafora de inceput. poate ca si noi dintr-un apus ne-am creat iubirea... si ne-am inecat-o intr-o mare din care nu rasare niciodata...soarele. trist. dar adevarat.

si mai trist este ca viata merge inainte. si liberul arbitru nu are efecte retroactiv. nu putem da timpul inapoi. si chiar daca o facem pentru o secunda, o ora, o zi, cand revenim la realitate ne dam seama ca am fost dusi in viitor fara voia noastra, pentru ca timpul merge numai... inainte. ori nu putem sa ne agatam de imaginatie si vis pretutindeni, mereu.

nu regret insa timpul trecut. deloc. ramane amprenta adanca in suflet. ramane in prezent si creaza viitorul meu. dar "inapoi" n-avem cum s-o luam. din pacate.

vineri, iunie 12

inchid ochii

ma ascund in spatele unor gene tremurande si sper sa vad cu alti ochi...si nu vad. sau vad nimicul ce se asterne in suflete si-n minti. nici macar oglinda aceea in care ma priveam uneori, rareori, n-o vad si nu ma recunoaste. si gaura cheii spre viitor s-a astupat. raman doar eu. dar nu vad nimic.

si sunt ingeri undeva acolo care vegheaza si se roaga... fata de care mi-e rusine si ma ascund in zile negre, ingeri la care se indreapta gandurile mele si bucuriile efemere... ingeri care privesc de departe.

sunt prea multi ingeri totusi. si oamenii au disparut.

as vrea sa scap... de mine.

luni, iunie 1

noapte buna

noapte buna este atunci cand somnul dulce se amesteca precum intr-un pastel cu gandurile zilei ce inchide ohii peste mine. cu ganduri dulci si miresme calde. o zi cu doruri si calatorii colorate. noapte buna este atunci cand rugaciunile mele ma fac sa ma simt mai aproape de Dumnezeu si de mine insami, atunci cand e lumina in suflet.
noapte buna este atunci cand amintirile imi sunt alint, nu chin, atunci cand oboseala nu-mi este epuizare si moarte, ci nevoie de odihna ca de apa curata. noapte buna este atunci cand ingerii sortii sunt buni si ratiunile mintii nu taie adanc.
noapte buna este atunci cand plutesc de bucuria unui moment marunt de peste zi. atunci cand reusesc sa vad fiecare frunza si sa ascult fosnetul orasului.
noapte buna este cand reusesc sa creez ceva din mine, cu mine, prin mine. cand ofer si primesc, chiar si un zambet curat.
noapte buna este atunci cand lacrimile sunt uscate in retina inimii si nu mai curg, caci nu au loc de minunile de peste zi. noapte buna este atunci cand sunt tinuta in brate, chiar si in vis. cand ma simt aproape de cei de departe si ma simt ca apartin celor la care se indreapta dorurile mele.
noapte buna este atunci cand tacerea spune mai multe decat orice cuvant, sau cand cuvintele au facut mai mult decat toate gesturile la un loc.
noapte buna este atunci cand ascult valuri... chiar si la sosea. sau cand ploaia nu doare, chiar de e gri. atunci cand e plin paharul.

noapte buna e atunci.
si n-a mai fost demult.