vineri, august 26

back home

sweet home... am ajuns acasa dupa 2 saptamani de drum cu folos. imi dau seama ca nu e nevoie de nici un pelerinaj, de nici un drum in afara mea sau a altor granite, de nimic si nimeni... ca sa pot calatori in mine Insami, sa ma gasesc, sa ma iau de mana si sa-mi spun "Vino!". nu e nevoie de parcurgeri, de departari, si orizonturi si de puncte cardinale, ca sa privesc in Mine si sa ma recunosc. si totusi...

eu am avut nevoie de asta si mai sunt si altii ca mine. am luat din calatoria asta ceea ce cautam demult si era de fapt sub nasul meu. am gasit Liniste. Pace, Iertare si Bucurie. si continui sa le port, sa le duc, sa le impartasesc tuturor. am parcurs 5 orase si 3 tari, mi-au fost talpile insangerate uneori, si capul imi vuia de ameteli, mi-am plans toate plansurile pe unde am fost si am lasat cate o lacrima pe fiecare treapta de Catedrala ca sa nu uit niciodata Drumul parcurs. Am ras cu lacrimi si am plans cu zambete in suflet. m-am gandit la toti si toate si nu am uitat pe nimeni, si nu m-am uitat nici pe mine printre atatia.

m-am dus cu capul plecat si ma intorc cu sufletul ridicat in lumina. sunt fericita. impacata. multumesc.

luni, august 8

mai e un pic

ma uit la un pachet de tigari de 3 zile si inca mai am 5 tigari... ceea ce este o performanta. fara sa ma chinui, sa ma gandesc, sa-mi propun. de cateva seri incoace imi torn vin rosu si citesc chestii ce se vor spirituale... adorm greu si dimineata ma gandesc ce sa mai pun in bagaj. un bagaj pe care il tot fac de 2 zile. miercuri plec. numai maine nu-i poimaine si sunt atat de entuziasmata de calatoria asta incat imi vine sa o iau pe jos de pe acum.

cumva cred ca voi avea o revelatie in astea doua saptamani... departe de atatea lucruri cunoscute, printre straini... voi avea momentul meu de introspectie, privitul indelung pe geam, cafeaua de dimineata in aer liber, timp si liniste pentru sufletul meu. o sa am timp sa va iau pe toti la rand, sa va asez in sertarase, sa ma replasez fata de toti si toate.

as trimite un ravas la o adresa interzisa. 

duminică, august 7

intrebari

ma intreba un om frumos daca ma vad maritata - raspuns: nu.
tot el ma intreba apoi daca ma vad avand copii - raspuns: da.
am o problema?(!)

cred ca n-am sa rezolv niciodata ecuatia asta...

joi, august 4

la marea mea

la marea mea... cu oameni frumosi care ofera zambete chiar daca au sufletele tulburate. e ciudat sa te simti atat de bine si atat de rau in acelasi timp... imi spunea prietena mea. si totusi nu e nimic nefiresc in asta. putem pluti in jumatatea noastra de lume chiar daca cealalta jumatate e un pic scoasa de pe ax...

asimilez marea cu o mie de lucruri si intotdeauna cu un anume Dor. canta Tudor Gh.  melodia aia... care ma rascoleste. e loc de zambete si fericiri, e loc de mici impliniri si de mers inainte chiar si atunci cand o particica din suflet stagneaza intr-o balta dureroasa.

trec zilele, lunile, anii chiar... si nu ma vad altundeva decat sunt acum. asa. simtind ce simt adanc in mine si mergand mai departe cu asta.  am incercat sa ma mint rational, sa creez forma ca mai apoi sa umplu un gol si nu a mers. si nu va merge niciodata. am pus un punct mare si negru fara nici o urma de regret sau dezamagire. eliberata si regasita.

urmeaza sa plec departe. ma voi gandi la toti pe care ii port cu mine, mai mult sau mai putin adanciti in cufere, unele inchise cu lacate mari, altele intredeschise. dar imi veti fi gand si ruga. e momentul sa multumesc pentru tot ce am, ce sunt.

multumesc pentru cafeaua de azi. am pastrat bonul. multumesc pentru copilariile de la mare (lalevedelemale), pentru salata de dupa mare, pentru imbratisarile din priviri, pentru gingasia cu care ceilalti mi se ofera si ma fac sa zambesc, sa-mi savurez momentele, viata, sinele. multumesc...

voi mai vedea marea mea la final de vara. imi voi intampina anotimpul preferat pe mal, cu gandul departe. dar fericita.