vineri, aprilie 20

o primavara

o primavara si o mare. in martie ti-am desenat o inima pe nisip, cu degetul aratator spre viitor. era cam mare inima asta si ma uitam la ea de la distanta, asteptandu-te sa vii sa ti-o arat, sa ti-o ofer cu totul... mi s-a parut cam goala totusi si nu aveam cum sa-ti ofer asa... o foaie nescrisa, o bucata de nisip nuda... te-am strigat in briza tarmului si ai venit spre mine, m-am asezat in mijlocul inimii si am umplut-o cu... mine... sau eu m-am umplut de ea, cine stie? izurile marii s-au oprit in sarutul nostru de pe plaja. desenul a fost inghitit de valuri line iar noi ne ducem povestea mai departe.

e frumos cu tine, desi nu e perfect. mi-e ciudat si uneori greu sa ma obisnuiesc cu mine asa, indragostita. mi-e ciudat sa ma descopar, mi-e greu sa te descopar, realizez ca dragostea nu exista pur si simplu intre doi oameni care au frecvente comune si se plac. ea se construieste in fiecare zi din boabe de nisip, se coloreaza si se intareste mereu. e ca un pui ce trebuie hranit si educat cu grija. dragostea e asa cum o facem noi sa fie. iar noi am inceput frumos....

in aprilie am mai cules o scoica pentru tine. le-am curatat pe toate si la vara ma apuc sa le pictez in timp ce ma bronzez, ca sa echilibrez contrastul cu asternutul de acasa in care ne iubim noi doi ca nebunii.

te iubesc tacut.

mi se pare

mi se pare ca toate lucrurile sunt dubioase si toti oamenii sunt dubiosi.

nu cred ca viata asta se imparte in doua, doar nu ne-am nascut transati, nu avem nevoie de jumatati pentru ca suntem un intreg, fiecare in parte si toti impreuna. nu avem nevoie de "bine/rau", plus/minus, in/out, tu/eu si altele pe tema asta. e atat de gresit sa gandesti lucrurile asa, in termenii astia. viata nu e o fractie, nu are radicali - poate doar radacini, si niciodata nu e la un pas de tine, la o milisecunda, la o clipire. eu sunt viata, eu sunt tot. si lucrurile devin brusc mai simple. in simplitatea lor le descoperi frumusetea.devii pur. si da... de aici privind spre voi, mi se pare ca totul e intors pe dos, ca e dubios.

imi place linistea mea. tacerea in care imi asez gandurile si simtirile in sertarase, pe culori si marimi. imi place dragostea asta blanda care ma adie, nici prea brusc, nici prea lin, atat cat sa-mi fie bine. imi place sa-mi fie dor de tine, de oameni. sa te astept, sa-mi zambeasca toti porii la fiecare gest al universului. din calmul meu imi permit totusi uneori sa judec... ar trebui sa ma las si de tabietul asta, pana la urma care e problema mea ca altii nu au ajuns la zen-ul asta?

duminică, aprilie 8

cica

cica Jesus a Inviat, la catolici, la ortodocsi se mai gandeste un pic. in asteptarea unei invitatii la masa de Paste din partea mamei mele... primesc un raspuns: ne vedem duminica, eventual - si de fapt au mancat uitand sa dea un telefon de: haide fata mea si tu la masa de Paste. si m-am crizat. suntem o familie minunat de unita si fericita. EVENTUAL ne vom vedea de Pastele viitor, sau al cailor.

cu toate astea cica sa fie lumina. pai este. am becuri economice, cam chioare ele, dar e bine ca sunt. si sub ele zace gasca mea de ortodocsi simpatici care mi-au pictat oua cu oja si m-au asteptat la ciocnit. Jesus a inviat si noi ne-am imbatat.

pe facebook se ureaza lumea de Florii. am impresia ca sunt in zona crepusculara si traiesc un pic inaintea tuturor. la mine au fost Floriile, si Pastele si daca ma enervez imi fac si Craciun in mai. ca sa anticipez un pic, sa scap de-o grija.

deci La multi ani, Paste Fericit si Craciun cu bine tuturor!