vineri, aprilie 20

mi se pare

mi se pare ca toate lucrurile sunt dubioase si toti oamenii sunt dubiosi.

nu cred ca viata asta se imparte in doua, doar nu ne-am nascut transati, nu avem nevoie de jumatati pentru ca suntem un intreg, fiecare in parte si toti impreuna. nu avem nevoie de "bine/rau", plus/minus, in/out, tu/eu si altele pe tema asta. e atat de gresit sa gandesti lucrurile asa, in termenii astia. viata nu e o fractie, nu are radicali - poate doar radacini, si niciodata nu e la un pas de tine, la o milisecunda, la o clipire. eu sunt viata, eu sunt tot. si lucrurile devin brusc mai simple. in simplitatea lor le descoperi frumusetea.devii pur. si da... de aici privind spre voi, mi se pare ca totul e intors pe dos, ca e dubios.

imi place linistea mea. tacerea in care imi asez gandurile si simtirile in sertarase, pe culori si marimi. imi place dragostea asta blanda care ma adie, nici prea brusc, nici prea lin, atat cat sa-mi fie bine. imi place sa-mi fie dor de tine, de oameni. sa te astept, sa-mi zambeasca toti porii la fiecare gest al universului. din calmul meu imi permit totusi uneori sa judec... ar trebui sa ma las si de tabietul asta, pana la urma care e problema mea ca altii nu au ajuns la zen-ul asta?

Niciun comentariu: