marți, mai 29

horoscop

horoscop vine de la horor si scop?

e posibil si asa. mie mi se potriveste cel mai bine ala de pe facebook. zici ca aia au cipuri in toate mintile si sufletele ca atat de bine ma regasesc in ce zic ei acolo, incat uneori ma apuca paranoile referitoare la tehnologiile mileniului 3.

altfel e horor sa-ti citesti previziunile si apoi sa stai ca mutulica sa astepti sa ti se intample. e stupid. si wrong. si oricum scopul tau intim nu va fi atins, indiferent de astre.


miercuri, mai 23

cine mai vrea sa scrie pe blogul meu, sa ridice mana sus! ofer spatiu virtual, gratis si neconditionat! se accepta toate aberatiile.

ia, scrie si tu ceva pe blogul meu:

- a scris un prieten care a aterizat la mine, urcand cu liftul in care scrie: azi nu ai voie sa fii trist, zambeste!

"sunt beat. sentimente amestecate. pe de-o parte cea pe care am lasat-o la 600 km departare, pe de alta parte zorii unui sarut minunat care-mi da fiori in tot corpul. care ma face sa-mi doresc mai mult desi stiu rational ca nu se poate sau ca nu va fi prea bine. se bat in capul meu intrebari peste intrebari. credeam ca trebuie sa astept un timp pentru a ma vindeca de traume. adevarul e ca traumele le duc cu mine tot timpul pt ca nu tin de o iubire sau alta. esuate. tin de copilarie, tin de personalitate, de relatia cu parintii. cred ca daca freud asta nu se nastea sau nu inventa el concepte, nu aveam nume pentru traumele mele. dar s-a nascut. si-a inventat.

voi manca un pastrav, un cascaval pane, icre cu lamaie, branza, alune, vin. o voi saruta din nou. voi simti dragostea prin toti porii. voi fi fericit chiar si pentru o secunda. conteaza mai mult decat lunile intregi de nefericire, asteptare, orgoliu ranit. sa simt frumos conteaza mai mult decat tot restul lucrilor.

sunt beat. si fericit acum. beat de vin, beat de sarut, beat de dragostea ce-o sa vina. ii simt aroma, misterele, profunzimea si nu stiu ce-am mai vrut sa zic ca m-am intrerupt."





sâmbătă, mai 19

asa ziceam si eu, numai ca nu ma asculta nimeni :) e delicios personajul asta:





si o melodie:

filozofie de lift

stau la 5. dar cica am si mezanin deci urci practic 6 etaje pana la mine. daca vrei sa parcurgi o calatorie plina de senzatii tari, te aventurezi sa iei liftul. cel din dreapta, ca cel din stanga e numai pentru etajele pare. si 5 e impar.

scrie asa: nu chemati ambele lifturi o data. luati liftul corespunzator etajului dvs. liftul 1 pt etajele pare si liftul 2 pt etajele impare.

bun. apesi butonul si astepti, vreo vesnicie, zici ca vine din rai sa te culeaga fix pe tine. liftul meu coboara la parter cu viteza melcului turbat. cand in sfarsit a ajuns, te urci plictisit deja in el gandind ca "nicaieri nu-i mai bine ca acasa" e o treaba fumata demult. secret: uneori mi se chiar face dor de lifturile astea!

incepe o balanganeala dulce-ingrozitoare pana la etajul 5. se hatana liftul in laterale si becul si asa chior din el incepe sa clipeasca a tragedie. stii ca nu mai are contragreutati si te infigi asa cumva cu picioarele la o distanta anume, ca sa iti asezi greutatea corpului pe centru. nu mai e oglinda ca sa-ti vezi mutra incremenita, dar poti sa te delectezi linistit cu instructiunile in caz de urgenta unde iti pica ochii pe fraza "in caz de blocare, asteptati LINISTITI ... bla bla".

tot linistit poti sa citesti scris cu marker negru pe una din laturi ca: Primavara se face cu o floare! sau indemnul: Nu pretinde respect daca nu il oferi!. cand te apuca deja ameteala pe la etajul 3 spre 4 iti fug ochii pe Peace to u2!, cu alte cuvinte stai linistit ca mai e un etaj si ai ajuns.

cand in sfarsit liftul se opreste, nu poti deschide usa decat printr-o fortare de muschi care are ca efect o trantire asurzitoare a usilor. doamna Turbatu (chiar asa o cheama, saraca) cu apartamentul de langa usa liftului iese si tipa la tine sa nu mai trantesti usile ca ii cad peretii din casa.

saluti politicos si faci stanga pe culoar pana la 52. bombardierul? nu. apartamentul. meu.


o ultima stire de la gara de nord: langa benzinaria OMV un porumbel a fost calcat de o masina. zacand intr-o balta de sange pe marginea caldaramului o cioara mare si neagra s-a oprit sa-si ia cina, infruptandu-se cu pofta din el. lantul trofic. grea viata de porumbel la gara. cu doar o floare, se face Primvara!

ploua si la interior.

ba nici in blogosfera nu se schimba lucrurile de ani buni. am analizat eu fenomenul, cand ploua, ploua pe toate blogurile de gagici, cand e vreo sarbatoare toti o invoca si povestesc, de obicei iarna e cu tristeti si vara cu floricele, aceleasi teme. nimic nou. sa ma dea pe spate. nu ca io as fi mai breaza, ca tot in listele de mai sus ma confund.

sunt unii care scriu fabulos, dar au aceeasi stare de cativa ani. ii citesc cu drag, da-mi vine sa le dau palme uneori: hai frate la o cafea, macar stam la aer! acum am constatat ca F nu mai scrie de secole, mai era alpha care a disparut, kaos e pe baza de invitatie mai nou, S s-a personalizat prea mult, Shadow nu mai are muze, Mano e gri dar are muzici bune, despre Ochelari nu mai stiu nimic. e cam criza in blogosfera. altii au disparut definitiv. blogosfera nu mai e ce-a fost!sau eu m-am blazat un pic.

adevarul e ca nici eu nu ma mai preocup ca altadata. rar caut bloguri noi sau dau peste ceva. cand imi aduc aminte ma duc pe drumuri deja batute, si cand ajung in www-uri cunoscute si acolo nu s-a miscat o litera de luni bune, ma enervez. dupa ce ca eu ma hotarasc sa mai citesc ceva, sa-mi ies din plictis si nimicul pe care il tot invart, efortul meu e zero cand vad ca universul nu favorizeaza nici o briza macar in jurul meu.

cata aberatie pot sa scuip... ca doar lumea nu scrie pentru mine, la fel cum nici eu nu ma strofoc pentru nici un cititor de pe aici. sunt atat de intamplatori incat ma doare fix la degetul mic daca si cand apar si dispar. e dragut sa stii ca esti citit uneori, sau sa legi prietenii cu oameni care au rezonat candva cu scrierile tale... insa asta e un scop secundar in drumurile mele blogosferice.

NB: acest post a fost tastat din lipsa de chef de citit pentru dizertatie, din plictis acut ce poate contine urme de nervozitate, in asteptarea unei minuni de 13.2 lei care se cheama Dunhil lung albatru (n-am bani, n-am tigari, nu exist), degeaba adica.



un fel de introspectie

am un fel de perioada cand o stare de nestare ma tine in loc. vreau sa slabesc dar parca niciodata sanii mei nu au fost mai frumosi, si pufosi, si rotunzi ca acum cand am cele 5 kg in plus fata de ce-mi doresc. trebuie sa-mi termin o lucrare de dizertatie si nu-mi ies cuvintele, ideile, nu am timp, chef, as vrea sa se scrie singura si imi tot caut motive sa finalizez ceva... niciodata nu mi-a placut sa las lucrurile in pom, dar parca acum imi vine sa fug de orice deadline, responsabilitate, orice. nici macar nu-mi mai este dor, nu-mi vine sa te caut, nu ma intereseaza cand ne vedem data viitoare si daca va mai fi vreuna...

nu ma multumeste nimeni si nimic, nu sunt multumita de mine dar mi-e o lene teribila sa fac ceva in sensul asta. stiu ca numai eu pot face ceva... stiu ca toate sunt la o secunda, un gest distanta de degetul meu mic... si totusi. nu. nu pot. stau pe loc. stau pe loc de cateva luni bune.

se cheama ca ma frustrez si las toate "nu"urile astea sa puna stapanire pe mine. m-am cam nesimtit in ceea ce ma priveste. sau pur si simplu nu am curaj sa-mi ies un pic din zona mea de confort care de fapt ma plictiseste. si nici macar nu mi-e rau asa. dar nici bine.

e posibil oare sa nu mai stii cand ti-e rau sau bine? sau sa confunzi lipsa vointei cu tocmai opusul ei? de fapt ma deranjeaza ca vad toate astea, ca-mi trec prin minte, cand de fapt fiinta mea e atat de nesimtita incat nu fac nimic in nici un sens. sunt cam fara sens... poate ca nici nu exista vreunul...

de ce sa ma gandesc la viitor sau sa ma preocupe silueta mea? de ce sa ne numim relatia "relatie" si sa ne facem planuri impreuna? de ce sa beau azi doi litri de apa si maine sa vorbesc frumos cu mama la telefon? de ce e bine sa ai un job si nu e bine sa fumezi? de ce nu se pot creste arici la bloc si de ce nu dorm noptile? de ce conteaza toate astea si de ce trebuie sa facem mereu ceva, altceva decat ne vine? alegeri, decizii... cercuri. la fiecare pas.

stau pe loc si ma gandesc la toate astea. uneori ma opresc si din gandit. atunci mi-e cel mai bine dar nu dureaza mult momentele astea. ma coplesesc toate si deci prefer sa pun stop. sunt in starea de non-stare. non-reactie. non-actiune. non-iluzie, non-visare. non-simtire. 

si ce?

miercuri, mai 9

concurs!

particip si eu, umil, la un concurs de foto personale. am bagat acolo cateva si sper sa mi se intample ceva. pe langa aprecierea unui juriu, cica se da un premiu si la ala care are cele mai multe voturi (nu like-uri - it's harder). n-am cerut in viata mea asa ceva, dar zic ca e momentul pentru o faza pitzi gen: give me like, pls pls pls! deci sa va logati (undeva sub poza, langa likeuri), nume - prenume - mail - vot! gata.

de la 199 la 207 sunt pozele mele. dar eu (io) vreau sa iasa asta:
http://lomography.sub25.ro/lomography/foto-201.html