marți, iunie 28

blondele de la drept jubileaza

din categoria "intamplari de la drept"... revin cu o ultima perla a Universitatii Titulescu din Bucuresti: s-a dat licenta vineri. pe seara s-au afisat rezultatele. din aproape 400 de studenti, jumatate au picat licenta (tip grila, din toti anii de studiu), cativa peste 10 au luat mai mult de nota 9. cei care in facultate au excelat la note, s-au trezit cu rezultate de 7-8 ceea ce parea de neimaginat pentru odraslele viitorului.

s-a dat sfoara in tara si iata ca se face o sedinta de rectorat, inopinata. se constata ca 5 intrebari din cele 100 au fost gresite. la un calcul simplu, mergand pe varianta oficiala destul de plauzibila, cum ca intradevar au fost intrebari gresite in grile, solutia cea mai eleganta era suplimentarea notei cu 0,5 sutimi - exact intrebarile eronate. cu toate astea, culmea! onorabilul domn rector (Neagu - pe numele lui) alaturi de comisie, au concluzionat ca e bine sa ofere 1 punct in plus tuturor studentilor! luni erau deja afisate noile rezultate - corectate!

astfel, discrepanta dintre mediile de absolvire si nota de licenta a unor studenti nu mai este foarte mare. astfel blondele care veneau cu unghii de aici pana pe litoral in culori turbate sunt proaspat absolvente de drept, cu note onorabile, astfel Universitatea Titulescu - desi privata - se poate mandri cu o promovabilitate satisfacatoare, astfel unul dintre studentii care picasera licenta - propus pentru un post de asistent incepand de anul viitor academic, a absolvit si poate fi instalat pe post. astfel cred ca universitatea a mai facut rost de niste fonduri - nu m-ar mira sa inceapa sa mai sparga din pereti sa faca niste geamuri de termopan acolo unde... se mai preteaza o fereastra in zid, ca doar avem bani, sau sa puna plasme suspendate ca la metrou pe holuri. cred ca a fost un weekend agitat pentru parinti si domnii profesori care au luat decizia asta.

iar eu m-am grabit sa dau licenta in februarie (unde din 17 prezenti, au trecut 10 si unul a luat peste 9 - deci cred ca si aici au fost intrebari gresite :p). daca o dadeam acum, aveam onorabila si nemeritata (dar ce mai conteaza?!) nota de 10 pe diploma... unii au noroc. altii nu. unii cu astfel de "noroace" isi fac loc in viata.

bravos natiune, halal sa-ti fie!

luni, iunie 27

cer

am vazut cel mai frumos apus... nu ma pot lauda cu vizionatul unor astfel de privelisti prea des... mai ales in orasul asta deseori imbacsit de prea multe. insa weekendul asta, mi-am clatit privirile intr-un cer fantastic de frumos. marea neagra era turcuoaz - ca mediterana, intr-un efect ce numai in photoshop am mai vazut pana acum. un cer aproape negru, cu nori, la orizontul apei, o mare de o culoare stridenta de albastru-verzui si nisipul scaldat in soarele care apunea dinspre sosea. toate astea au creat imagini de nedescris... si nu, nu am poze pentru ca am plecat cu mana in buzunar. ca de fiecare data exact cand sunt lucruri inedite de prins, n-ai aparatura necesara :p

in tren la intoarcere am vazut un apus in care m-am uitat mai bine de 2 ore, la cum se transformau norii si culorile, pana am ajuns sa am pete-pete in retina. sunt imbatata de nuante vii.  parca se deschideau cerurile si norii inveleau sfios soarele la culcare....

am ras si am stat la filozofii cu prieteni dragi. mi-am visat iubirile in nisipul auriu si abia astept sa te tin de mana in tabloul asta. sa fie complet. sa fiu completa.

miercuri, iunie 22

SF

pe criza asta, numai mie - care nu prea am simtit deloc criza sau crizele din jur - mi se putea intampla asemenea SF chestie. plictisita la cafeaua de dimineata, am aplicat la mai multe joburi, pe vreo 3 site-uri de profil, numai la ce-mi facea cu ochiul si parea mai sclipicios, pentru ca nu ma omoram sa-mi gasesc ceva in perioada asta. intr-o luna plec pentru o luna, si pana atunci am de visat la niste lucruri frumoase in latura sentimentalist-coloristica a vietii mele.

ma apucasem sa dau click-uri... apoi ma plimbaream cu mama mea facand planuri utopice de viitor, asa - ca de la mama la fiica - dinalea fara cap si coada. era 17.00 cand am primit un telefon... de la Casa de Avocatura X, puteti veni acum la interviu? nu? bine, maine la 10. ma duc. discut. eram prima intervievata, pentru ca tipul din fata mea completa o lista cu datele mele, spre a o continua cu ceilalti candidati, urmand in final sa aibe o imagine de ansamblu asupra ofertei. i-am povestit una alta si dupa vreo 20 de minute, ii zic: ramane sa ma contactati, nu? la care domnul, se uita la biroul gol de langa el si zice ca... de fapt el e cel care decide. pai decideti! si i-am zambit... si a decis. de maine la 9 ma prezint la post :) cu salariu negociat la cat am zis eu, cu luna mea de vacanta stabilita demult deja, cu contract si comisioane, si alte cele. incurajata ca de fapt, sunt supracalificata pentru postul respectiv si sunt sanse de promovare urgente pentru mine... am cam ramas paf. am plecat deacolo convinsa ca e prea dimineata pentru mine, si cu siguranta visez.

am dat cateva telefoane. la capatul celalalt de fir mi se bucurau personajele, fara insa a ezita sa ma ironizeze ca... altii aplica de luni de zile si mie mi se petrec lucrurile asa... sf... doar pentru ca vreau. se pare ca am un ingeras acolo sus... care ma tot indruma.

nu ma bucur. nu ma intristez ca iar o sa muncesc de la 9 la 18. doar multumesc, si astept continuarea. am inceput mai multe drumuri anul asta, si toate m-au dus undeva chiar daca aparent au fost carari scurte, nu foarte temeinice. din toate am acumulat pentru mai departe. astept sa vad ce se mai petrece... pana atunci insa...

va anunt ca trenul face 3 ore pana pe litoral. si ca dintr-o data Gara de Nord mi-a devenit mai draga. weekendul e cu nisipuri aurii.

refuz

ciudat mai functioneaza mintea si sufletul unei femei... nu tocmai normale. mi se parea incitant sa te fac sa astepti, sa ma mint si sa te mint, sa ne tavalim in metafore de neinteles si sa ne pierdem unul de altul ca mai apoi sa ne regasim, ca la inceput, dandu-ne impresia ca ne reindragostim perpetuu unul de celalalt. mi se parea pervers sa pastrez legaturi bolnavicioase in umbra gandurilor mele, desi la suprafata ma calmez in mituri de amor cuminte. mi se parea ca pot sa mentin fondul, chiar daca forma prinde culori de toate felurile.

si ma vad acum obosita de labirintul asta. imi refuz firesc personajele si scenariile alambicate ce ma tineau in priza pana mai ieri, imi asez in ordine dorurile si culmea, mereu... esti pe primul loc. forma a creat fond. devii temelie, de la care pornesc toate, din care unele sunt respinse natural, iar altele raman in derizoriu. si nu e rau deloc. ce mi se parea odata incitant, copilaresc, pervers, mi se pare acum ca ar darama onestitatea si dragostea ce se infiripa intre noi. imi doresc toate nebuniile cu tine, nu dincolo de tine. 

dulce esti dulce primesti... imi spunea cineva candva. dulce esti, dulce ma fac pentru tine, iar tu vei raspunde la fel. o sa murim de diabet, fericiti in visurile noastre. :)

duminică, iunie 19

insolatie

m-am insolat de dor... cred. sau doar din neglijenta. am vrut sa iau tot soarele in 2 zile de plaja si am reusit. cu gandul departe, cu talpile in nisip, intr-o mare limpede ca sticla si frumoasa. linistita ca sufletul meu. un soare prea dogoritor mi-a pleostit simturile insa. sunt fericita si asa. mai e un pic, atat de putin pana voi fi cu tine...

mi-am adus aminte de copilarie si copilarii. oamenii din jurul meu se schimba, cu varsta, cu vremurile... am impresia uneori ca eu raman pe loc, pentru ca ma regasesc in atatea de acum multi ani, le fac si le-as repeta intruna, fara sa am vreun refren de genul "eram la varsta la care..." sunt la varsta la care ma bucur de un lucru banal, rad din orice, gandesc copilareste si alerg printre povesti cu personaje colorate. sunt la varsta la care da! pierd nopti, vreau s-o fac, actionez haotic si ma obosesc si culmea, am de unde... nu mi s-a scurs energia pe nicaieri, nici intr-o relatie, nici intr-un job, sau in celelalte responsabilitati care au venit pe parcurs. voi ramane mereu la stadiul de a-i considera pe altii "oameni mari"...

anul asta ne vom tavali in nisip impreuna. si va fi de vis. marea va fi a noastra!

luni, iunie 13

complicatii

imi spui ca femeile sunt complicate.... iti spun ca te iubesc si ma intrebi daca nu-i prea devreme... cine e mai complicat decat cine? de la ce premize pornim si unde ne oprim cu naivitatile vremurilor? e atat de simplu uneori sa fi fericit. barbatilor le e atat de simplu sa se complice din nimic. femeile sunt complicate nativ, dar simt lucrurile simplu si pur. sau pur si simplu. ne pierdem in cuvinte, si n-ar fi grav daca ne-am rataci doar printre ele... insa ne rascolim in sensuri si tonuri, in definitii si palpitatii metaforice. ne imbarligam sufletele in limbaj. si ramane tacerea.

hai sa fim complici, nu complicati :) 

miercuri, iunie 8

drumuri

cum o fi sa faci intr-o saptamana Cluj - Iasi - Mangalia? voi afla in curand.

nu stiu altii cum sunt, dar pentru mine distantele in timp si spatiu nu se mai masoara in termenii majoritatii. ma plimb prin tara mea (si nu doar prin ea!) fara sa mi se para 10 ore de mers cu trenul o vesnicie, o povara ce trebuie trecuta cat mai comod. calatoresc la fel si cu gandul si cu trupul, si toate prind viteza cand imi doresc cu foc Destinatia, sau chiar cand ma intorc Acasa. ma bucura infinit drumul in sine, e ca o adiere ce-mi da pagina la cartea sortii.

in alta ordine de idei... poti fi langa mine, si eu sa te privesc din departari sau sa nu te simt aici si acum. dar ca sa ajungem la stadiul asta de raportare, trebuie batut un drum. tot un drum :)

luni, iunie 6

egotimpuri



Egotimpul cu tine
la o margine ce-mi pare Dimineata,
este de fapt Tot
ce am nevoie
sa ma privesc in oglinda
si sa te vad pe tine
EgoTu, cel mai iubit
dintre pamantenii egotimpurilor mele.

oameni

unii oameni mari se comporta ca niste copii. isi ascund frustrarile, neimplinirile sau acele "ceva-uri" nedefinite care ii incomodeaza in spatele unor vorbe, reactii, tonuri... necontrolate, disproportionate vadit cu realitatea in sine, urate, murdare...sau doar triste, in definitiv.

e minunat sa te pastrezi copil, sa poti fi copil si sa mai poti cerne prin minte si suflet asa cum o face un copil in inceputurile lui de orice fel. e minunat sa poti lua viata, ca intr-o lingurita de sirop si sa o gusti cu inocenta si bucurie. dar nu despre genul asta de imaturitate vorbesc aici...

vorbesc despre oamenii mari care devin mici, mici de tot in ochii mei, in general, atunci cand se coboara singuri si se dau cu fundul de pamant, ridica praf in jur pentru nimic... si emana energii negative. e trist. si de compatimit. sau de ignorat poate. as vrea uneori sa am puterea sa fiu indiferenta, sa nu mai vreau sa salvez lumea, sa nu ma mai agit sa scot din noroaie toate cauzele pierdute si sa nu mai am de-a face cu oamenii prea mari ce numai pot fi schimbati, incetiniti din uratenia lor.... as vrea.

o sa fac un curs de Ignoranta. ca la Toleranta mi-am luat doctoratul.

revenind la lucruri frumoase si naive: stii cum e sa iei pranzul cu mama? o upgradez in ceea ce ma priveste, si pare extrem de interesata. peste doua zile ma suna si abia atunci de fapt percuteaza ce ii povesteam eu. e haioasa foc. mai ales cand ma duce sa-mi arate cea mai oribila camasa ever pe care vrea sa mi-o cumpere, sau cand imi iau cu ea o rochita si repede se gandeste daca nu cumva ar putea sa poarte si ea asa ceva la servici. e mama mea care la 55 de ani isi da doctoratul pentru 200 de lei in plus la salariu, care pentru un copy/paste face o mie de click-uri babeste, si care... din pacate, mai nou gateste fara sare.

te iubesc mama! restul e can-can.  

sâmbătă, iunie 4

a venit vara

oficial a venit vara, si Mica si-a facut unghiile bleu. eu termin intr-o saptamana cu muncile si ma apuc de calatorit prin vise si povesti. abia astept!

dimineata cu gust de cafea cu lapte, si fetele la povesti. ce poate fi mai minunat? ma bucur de weekendul asta de parca e primul si singurul din viata mea! ma cearta lumea ca ma entuziasmez brusc de lucruri si ca ma pot bucura de orice nimic... chiar o fi un defect asta? nu intotdeauna efectele au fost pe masura euforiei mele, si totusi punand in balanta lucrurile, mi-e minunat sa ma bucur ca un copil de toti si de toate. e o perdea de optimism care ajuta. chiar daca viata te mai darama uneori. 

a venit vara! s-a deschis cofetarie la parter, culorile au explodat pe panzele care asteptau terminarea hibernarii, in balcon am loc de canapea, un barbat bine imi bate la usa, parcurile infloresc, porumbeii ganguresc in triluri vesele, marea ma asteapta.