duminică, iunie 19

insolatie

m-am insolat de dor... cred. sau doar din neglijenta. am vrut sa iau tot soarele in 2 zile de plaja si am reusit. cu gandul departe, cu talpile in nisip, intr-o mare limpede ca sticla si frumoasa. linistita ca sufletul meu. un soare prea dogoritor mi-a pleostit simturile insa. sunt fericita si asa. mai e un pic, atat de putin pana voi fi cu tine...

mi-am adus aminte de copilarie si copilarii. oamenii din jurul meu se schimba, cu varsta, cu vremurile... am impresia uneori ca eu raman pe loc, pentru ca ma regasesc in atatea de acum multi ani, le fac si le-as repeta intruna, fara sa am vreun refren de genul "eram la varsta la care..." sunt la varsta la care ma bucur de un lucru banal, rad din orice, gandesc copilareste si alerg printre povesti cu personaje colorate. sunt la varsta la care da! pierd nopti, vreau s-o fac, actionez haotic si ma obosesc si culmea, am de unde... nu mi s-a scurs energia pe nicaieri, nici intr-o relatie, nici intr-un job, sau in celelalte responsabilitati care au venit pe parcurs. voi ramane mereu la stadiul de a-i considera pe altii "oameni mari"...

anul asta ne vom tavali in nisip impreuna. si va fi de vis. marea va fi a noastra!

Niciun comentariu: