luni, noiembrie 12

cafea

e minunat cand, uneori... cineva iti face cafeaua de dimineata si te asteapta cu un zambet sa o savurati impreuna. cu tot cu laptele si zaharul amestecat in ea, deloc dark, ca doar intre noi lucrurile sunt mereu dulci-amarui, gustul cireselor si al cafelei-cum-ne-place-noua. adica gustul acela perfect in paradoxul substantelor ce il compun.

m-a flatat cand m-a intrebat sincer si cald: de ce eu?

multumesc.

joi, noiembrie 8

oameni

mai mor oameni, dar cand se duc ai tai... e teribil de greu sa te imprietenesti cu gandul ca nu s-a terminat nimic, ci doar au plecat in alta parte, pentru o vreme, alta vreme...

accident de masina, oboseala si gata. asta a fost. Sora caritatii care mi-a fost mentor spiritual in copilarie si careia ii datorez toata cultura mea catolica in care am crescut... nu mai este printre noi. o Minune a lumii care a salvat vieti si a imprastiat lumina si speranta oriunde a fost. o mama pentru multi copii aflati in dificultate, un parinte pe care l-am castigat in anul in care a murit tata. si s-a dus, cu tot cu zambetele ei, cu dragostea ei cea mare pe care o daruia neconditionat tuturor... au ramas amintiri frumoase, pilde, tabere, tombole, cantecele si jocuri, piese de teatru si glume, povestiri si fapte cu folos....

am ramas eu, cea care sunt azi cu tot spiritul meu de bun samaritean, cu toleranta si nevoia de a ma darui in tot ce fac pana la capat, am ramas cu o multime de idei si cunostinte care ma ajuta in fiecare zi sa fac ceea ce fac, la servici, la facultate, la catedra sau in banca, acasa, alaturi de ai mei sau oriunde sunt. sunt detalii care mi-au fost plantate cu grija de catre Sora, au crescut si au inflorit in mine. ramane un mare gol aici, pe lumea asta... si dincolo se bucura ingerasii sa o primeasca in hora lor....

Dumnezeu sa te odihneasca in pace, Sora!

vineri, noiembrie 2

intamplari

si uite cum mereu ajung la conexiunile mele, unele mai intense ca altele... azi se implinesc niste ani de cand am fost cu tata sa-si sfinteasca mormantul in care intra peste cateva zile... azi e o zi in care de multi ani plang si imi aduc aminte de el si de toti ai mei care nu mai sunt. azi era un moment de reculegere si introspectie, cu nostalgie si amar pe alocuri. azi... era ziua in care toamna mea inceputa in septembrie devenea aramie cu gust de trecut. azi era... ieri. si nimeni niciodata nu mi-a invadat tristetea pe care mi-o acordam in fiecare an in vremea asta. era momentul meu de planset si amintire.

azi a fost ieri.

pentru ca azi... e ziua noastra, pentru ca e ziua ta. oare de acolo de unde e... tata mi-a transformat ziua asta intr-o bucurie infinita? oare la 18 ani de atunci, imi sarbatoresc astazi majoratul unui gol prin umplerea lui cu tine, iubitul meu, iubirea mea cea mare?

intamplare sau nu, azi e o zi speciala care imi curge in Infinit. La multi ani cu dragoste si dor.

"am facut 32 de ani la tine in brate!" ai punctat tu momentul ca un copil fericit. iar eu am implinit un majorat din care ies cu zambete si liniste in suflet. iubesc si ma transform.

ce bine ca esti!