luni, iulie 30

sunt aici

n-am disparut. sunt un pic ocupata cu viata asta reala. cu numaratul scoicilor aduse de la mare, cu ceva curatenie in suflet si-n creier, cu dragostea cea mare si cu cateva clipiri.

cica unii au votat si altii au stat degeaba. eu am jucat la loto. nu se pune oricum. dar cumva am impresia ca tot aia e. mi se intampla uneori sa am impresia ca orice as face, tot aia e. uneori, adica foarte des. daca as munci, sau as sta acasa, daca m-as apuca de vreun proiect sau as face voluntariat, daca mi-as mai deschide o mie de profiluri pe facebook sau mi-as baga laptopul in frigider definitiv, daca mananc azi sau maine, daca spun te iubesc sau tac, daca urmaresc stirile, zambesc frumos sau doar politicos... cam orice ar fi, tot aia e. adica Esentialul nu se modifica... pentru ca toate - multele lucruri, optiuni, oameni, situatii, potentialuri, etc ce ma inconjoara sunt de fapt derizorii, sunt artificiale, creatii la minut care se consuma si ma consuma cu viteza cu care au fost gandite si actionate.

important e ca ma simt bine. cu mine. si cu tot caruselul asta zilnic. ca simt ca ma iubesc si din dragostea asta mare dau pe afara, ca painea si vinul lui Isus - nu se mai termina :) ca multumesc in fiecare zi pentru ceva. ca lucrurile esentiale (Esenta sau cum vreti voi s-o numim) sunt acolo, indiferent de orice.

happiness, simplicity and love.

joi, iulie 19

doar uneori

uneori as vrea sa ma culc, sa inchid ochii, sa intru intr-un fel de moarte temporara si cand ma trezesc sa fie gol. ca la geneza. sa pot s-o iau de la inceput cu toate. macar sa umplu un gol initial care poate fi privit la fel de bine ca pe un plin pe care doar incep sa-l impodobesc. dar sa nu am goluri, lipsuri, gauri facute in timp, de altii, de catre mine, de contexte. sa pornesc de la o multime vida.

ar fi fantastic. fara istorie, fara timp, fara regrete si lucruri de reparat. fara actiuni cu scop sau cauza. din nimic sa incep eu sa-mi construiesc povestea.

nu se poate nu?

bine.

joi, iulie 12

topeli

bunica-mea a venit cu bomboane in punguta, dinalea colorate de erau pe vremuri. e cel mai constant gest al ei de cand o cunosc, scoate din geanta bobo la pitici.

m-am miorlait cu o pisica azi, cred ca vorbeam amandoua aceeasi limba. sau sigur ne gandeam la acelasi om, asta doar daca pisicile gandesc, eu cred ca da.

mi-e dor de mirosul tau sa ma pierd cu buzele undeva in spatele lobului tau si de acolo sa extrag aromele mele preferate. mi-e dor sa ma strangi de mana si sa-ti zic ca ma doare. mi-e dor de carlionti si zambete. de tusea ta de dimineata si de felul in care ne dezincolacim cand adormim si ne ducem fiecare in pozitia lui. mi-e dor de talpile tale si de focul pe care mi-l oferi tu. mi-e dor de o mie de lucruri cu tine, din tine, ale tale.

mi-e foarte bine sa-mi fie dor de tine. e atat de frumos sa-ti fie dor plin de cineva! :)

cred ca daca n-as avea prieteni, n-as avea nimic. bine, as mai ramane cu ceva...
dar am atat de multi si atat de buni, incat uneori ma emotionez numai cand ma gandesc.

in curand ma voi topi de tot. creierul meu e deja lichid. inima abia de mai sopteste si trupul meu e in hibernare. as vrea o briza de aer rece, va rog, un val, o scoica si pe El.

convorbiri neliterare


Niste copii cu ambitii intelecutale, care isi permit sa scrie fara cratime si sa vorbeasca indecent. Isi permit si sa nu plagieze, sa publice articole de valoare in reviste internationale si sa caute de lucru pe ejobs – acolo unde nici un student eminent din mediul umanist nu si-a gasit de lucru in domeniul studiat. Tineri care acum stau acasa, sau aleg sa-si continue studiile pana spre 30 de ani pentru ca... nu prea mai stiu de ce. Tineri pe care daca ii auzi cum trec dintr-un registru in altul la o cafea, poate nu-i intelegi, ii judeci sau ii crezi nebuni. Prietenii mei:

S: caldura mare monser
aici la mine este inca toamna
o toamna perpetua

A: ba vino acasa, e nevoie de tine aici, in patria ta

S: mi se tot spune
ca se trage/ se suie oameni pe baricade
ca sarmele ghimbate sunt singurele diacritice care rezeama dialogul natiunii
voi fi deci acolo unde patria are nevoie de mine
trebuie sa ma intorc, mai ales ca numai am bani si sexul e scump aici: 250 euro ora

A: mancatias
scump tare
dincolo era mai ieftin

S: 250 pe o rusoaica si 300 pe o lituanianca
buna rau lituanianca
stie si sa cante la pian

A: in timp ce suge pula?

S: :)) asta nu stiu
insa ea imi spunea ca a facut 15 ani de pian
gagica are vreo 23
sambata ma duc la ea din nou, la Bruxelles, dar sa imi iau la revedere
acum este inca in Amsterdam
i-am zis sa mi-l prezinte pe taica'su ca vreau sa ii cer mana

A: si cea zis
ar fi si culmea
teai dus la doctorat la belgia si vii cu o prostituata acasa
so faci nevasta de romania

S:  =))

A: teau prostit studiile mai s.
nu esti pe calea cea buna

S: asta pot sa o spun si eu! dar care este calea cea buna?..
aici e dilema

A: pai iti zic io dupa ce ma fac doctor

S: calea cea buna..
ma intreb daca nu cumva unii oameni sunt virtuosi pentru ca renteaza- pentru ca viata lor este aranjata in asa fel incat merita sa fii virtuos
altii parca sunt niste piese care nu se agrega in existenta mai mare, nu se potrivesc

A: ma pish pe existenta mai mare
auzi e bine sa fii egoless selfish
adica egoist sa zici: eu, acum, aici, restul e vax
homo absolutus, nu relativus
cum zicea regretatul prof
calea cea buna e aia care duce cel mai adanc in tine
fara deviatii si aberatii

S: calea cea buna e aia care duce cel mai adanc in tine
asta ce ai spus tu este foarte profund- si nu se potriveste neaparat cu partea cu omul ca animal egoist
mhmhm
cand ziceam existenta mai mare ma gandeam neaparat la metafizica- ci la oamenii care nu isi gasesc un loc in lume, un rost in viata care sa mai fie si constructiv

A: constructiv pt cine? pt ei sau in genere?

S: pentru ei in primul rand
dar existenta ta nu poate fi constructiva daca nu este constructiva si pentru ceilalti, fie ei si un grup restrans

A: ca loc avem toti, si cei mai ratacitori, au rolul lor macar in a le arata celorlalti lectia cu "asa nu", important e sa fii multumit de tine sau sa faci ceva in sensul asta, eu vad in asta un rost

S: eu nu sunt multumit de mine- de ceea ce vad in oglinda/ de aici reflectiile mele

A: nu intr-un job, familie, si alte chestii de bifat asa pe o lista impusa social

S: si nici nu cred ca avem loc cu totii la masa vietii

A: s. dragule, tu faci mereu ceva pt propria evolutie, asta ar trebui macar sa te implineasca un pic, 5 min pe zi
e suficient sa nu faci riduri
q10

S: cu munca cum mai stai: ai mai gasit ceva?

A: nu, io duc visul pana la capat, ma bag la doctorat in toamna si ma fac prof univ
la 40-50 de ani, nu conteaza
pana atunci murim de foame, cerem la mame si iubim frateste patria si boborul
pictez scoici si numar boabele de nisip

S: o natiune de doctori si profi universitari
am dat la doctorat ca nu am avut curajul sa incerc altceva, sa plec, sa ma apuc de altceva
era optiunea cea mai comoda

A: da ba, dar noi o sa fim aia nebagati in seama ca neau luat niste ani sa nu facem plagiat

miercuri, iulie 11

Paradise

scriam despre Raiuri perpetue, infinite, inca nedescoperite care ne asteapta pe amandoi, pe mine, pe tine, pe noi toti de fapt si la tv incepe melodia aia cu elefanti "Paradise". ling o lingurita de Nutella, fumez, ma uit tamp prin casa si realizez ca asa se manifesta Dorul. si asa incerc sa-mi umplu lipsa ta. am luat Cola de la tanti de jos, de drag si din obisnuinta poate, desi in casa asta nu s-a mai baut cola de luni bune inainte sa apari tu. si mi-am pus intr-un pahar sa arate masa asa cum e cand esti tu aici. si zambesc. mult. cola are gust de buzele tale. sau invers, nu mai conteaza.

o sa vreau sa ma imbat un pic de tine cand vii. sa mi se urce bulele la cap si sa explodez in artificii. sa-mi curgi prin vene si sa ne mai nastem o data. vrei?

marți, iulie 3

life

ne-a plesnit asa deodata, ca in desenele animate cand vine Cupidon si ii inteapa pe cei mai nastrusnici aparatori ai ne-iubirii :) ne-am trezit intrebandu-ne cum de am ajuns aici si ce am baut/mancat/inspirat de parca o substanta magica ne-a orbit creierele si sufletele. e frumos. e o euforie dulce care pe mine ma face sa plutesc. mi-am regasit norisorul parcat demult undeva printre stele, l-am sters frumos de praf si m-am urcat pe el intr-o calatorie cu fiori.

cred ca s-au ciocnit doua planete paradoxale si au facut un pui de stea Complet, Absolut. imi spune si imi arata in fiecare gest si intonatie ca sunt "umbra lui", "femeia lui", "iubita lui", "fata lui" si culmea culmilor, nu pot sa-l contrazic :) e ceva dincolo de mine - fecioara rationala, copilul puternic imbibat in experiente si trairi din care cica am invatat lectii, e dincolo de Libertate, Haos, Realitate, ratiuni si altele. inventam combinatii de cuvinte si le adaugam cu sfiala si roz in obraji in vocabularul nostru, cum ar fi: iti apartin, sunt fericit/a, iubesc, mi-e dor, te vreau de mor, sunt numai a ta. pai astfel de compilatii eu nu am mai simtit de multisor. iar halul in care se manifesta ele ma sperie un pic, dar ma inunda de culori.

bai si nu ne plictisim impreuna, si nu ma deranjeaza prezenta lui cand depaseste 6 ore din 24 alaturi de mine, in casa mea, in dormitorul meu, la laptopul meu, in cada mea, etc. si cand mi-a zis ca-si aduce periuta de dinti sau cand si-a lasat tricoul pe scaunul meu de toale mi-a fost drag si am luat-o firesc fara sa blochez senzatiile astea cu nici un fel de gand. si cand m-am intalnit cu fostii de mana cu el, am fost mandra si n-am simtit ca-mi restrang libertatea de a bea cafele cu cioturile mele de amintiri. bai si cand mi-am zdrelit cosul din barba n-am simtit ca nu mai sunt la fel de secsi pentru el, pentru mine, pentru public. mi-e bine cu mine cu el. imi place de mine. imi place de noi.

azi am vazut un film: the story of us. n-are nici o legatura, dar titlul e bun.

Ily.