joi, septembrie 4

septembrie

Ploaia asta ne vindeca sau ne raneste? e pansament sau picatura care umple... paharul? sau aia chinezeasca?

incerc din rasputeri sa-mi aduc aminte de o ploaie care mi-a placut.

marți, aprilie 8

singuratatea in doi e cel mai tragic moment la care poate ajunge un cuplu. e despartirea cea mai crunta si calmul cel mai tulburator. e un fel de taiere, macel.

eu una prefer sa fiu singura de tot, de o mie de ori.... prefer sa disper la propria umbra, sa-mi fie frica sa deschid usa stiind ca nu astept pe nimeni, sa-mi plang golul din asternut dar cu speranta ca totusi e liber pentru cineva pus deoparte cu grija pentru mine, sa ma spulber in ganduri si visuri ale mele, doar ale mele, sa astept trista ceva mai bun. si asta e o singuratate creatoare, asumata, din care se mai poate naste ceva totusi.

singuratatea in doi e moarte. e gol. e plafonare, sinucidere. incertitudine si haos. suflete facute franjuri care nu mai au putere sa se recunoasca... sa se nasca, sa creeze, sa construiasca in pustiu... un pustiu infinit care ne inunda, ne sufoca spiritele.

duminică, aprilie 6

iubirile nu au happyend

adevaratele iubiri nu au happyend... pentru ca sunt infinite.

am crezut mereu ca iubirile mele sunt asa....infinite. chiar si atunci cand m-am despartit de un personaj am stiut ca-l voi iubi si dincolo de separarea asta materiala, de lucruri si situatii. am adunat asa cateva iubiri pe care le port si acum. daca i-as intalni, le-as declara dragostea mea perpetua chiar daca nu corespunde cu definitia majoritatii si a realitatii. pentru ca asa vreau eu sa cred ca sunt iubirile adevarate. infinite.

cu toata incapatanarea asta a mea idealista, timpul transforma, ne transforma si ne uita pe noi, pe noi doi, pe noi insine. dragostea plina de patos si declaratii se transforma in amintire dulce sau amara, in drag de cineva, in prietenie, in uitare sau in derizoriu. nu-i pacat?

si cand viata ne duce pe drumuri diferite, oare undeva acolo adanc in noi, in fiecare dintre noi doi, mai putem sa batem inimile la unison? sa stiu ca undeva acolo Infinitul meu isi gaseste Raspuns? n-ai cum sa stii niciodata cand pierzi contactul cu perechea... cu ceea ce a fost o data sufletul tau pereche.... cand vine un sfarsit, oricare ar fi el.... ce se intampla cu dragostea? ramane asa suspendata in timp? persista undeva in alta emisfera sau dispare incet incet?

dragostea adevarata nu are final. de ce v-ati impiedicat de infinitul meu?

urasc oamenii care nu au raspunsuri. si mai tare ii judec pe cei care nici macar nu le cauta, iar cei care nu-si pun nici intrebari.... cred ca sunt deja morti... printre vii.

miercuri, martie 12