joi, august 4

la marea mea

la marea mea... cu oameni frumosi care ofera zambete chiar daca au sufletele tulburate. e ciudat sa te simti atat de bine si atat de rau in acelasi timp... imi spunea prietena mea. si totusi nu e nimic nefiresc in asta. putem pluti in jumatatea noastra de lume chiar daca cealalta jumatate e un pic scoasa de pe ax...

asimilez marea cu o mie de lucruri si intotdeauna cu un anume Dor. canta Tudor Gh.  melodia aia... care ma rascoleste. e loc de zambete si fericiri, e loc de mici impliniri si de mers inainte chiar si atunci cand o particica din suflet stagneaza intr-o balta dureroasa.

trec zilele, lunile, anii chiar... si nu ma vad altundeva decat sunt acum. asa. simtind ce simt adanc in mine si mergand mai departe cu asta.  am incercat sa ma mint rational, sa creez forma ca mai apoi sa umplu un gol si nu a mers. si nu va merge niciodata. am pus un punct mare si negru fara nici o urma de regret sau dezamagire. eliberata si regasita.

urmeaza sa plec departe. ma voi gandi la toti pe care ii port cu mine, mai mult sau mai putin adanciti in cufere, unele inchise cu lacate mari, altele intredeschise. dar imi veti fi gand si ruga. e momentul sa multumesc pentru tot ce am, ce sunt.

multumesc pentru cafeaua de azi. am pastrat bonul. multumesc pentru copilariile de la mare (lalevedelemale), pentru salata de dupa mare, pentru imbratisarile din priviri, pentru gingasia cu care ceilalti mi se ofera si ma fac sa zambesc, sa-mi savurez momentele, viata, sinele. multumesc...

voi mai vedea marea mea la final de vara. imi voi intampina anotimpul preferat pe mal, cu gandul departe. dar fericita.

3 comentarii:

Anonim spunea...

LALEVEDELEMALE!!

piticescu spunea...

data viitoare iti fac si tie piscina! :))

Anonim spunea...

DAAA!!!!