miercuri, martie 31

1 an

anul trecut pe vremea asta eram in pamant, si pamantul deasupra mea si eu ma uitam de jos in sus la toate de parca erau ceva de neatins.... imi doream lopeti de tarana aruncate peste mine si intuneric, ca sa nu mai vad, sa nu mai simt, sa nu mai stiu Nimicul prin care treceam.... anul trecut pe vremea asta mi se spulberasera toate motivele de a trai si viata ce o purtam in mine se ducea la cer.. cu aripi negre de pacat....ramanea Golul pe care nimeni niciodata nu mi-l va putea umple... nici cu flori nici cu noroi.

anul trecut pe vremea asta iubeam si uram asa cum n-am stiut ca e posibil pe pamant. anul trecut in martie, primavara era inghetata si eu murisem... si nu stiu nici azi daca am inviat sau sunt in purgatoriu....

acum... mi-am luat un catelus... il cheama Piti de la Pitic. e puiul meu care o sa-mi umple macar timpul daca nu altceva. cum ajung oamenii sa incerce... fara succes! sa umple chestii din viata doar doar o parea mai roz sau mai verde lucrurile din jur... mi-e mila de Piti. el nu stie de ce l-am luat, de ce il mangai si mi-e drag, de ce mi l-am dorit atat si daca ar sti probabil mi-ar spune "casca ochii femeie si fii femeie, nu stapana de catel!"...

nu mi-a spus psihologul sa-mi iau pet... n-am ajuns inca la sedinta aia. dar data viitoare o sa-l anunt eu. e atat de previzibil totul... uneori ma intreb de ce mai incerc eu sa merg mai departe, pentru ca "mai departe" este previzibil, stiu ce se va intampla, si cand se intampla nu ma surprinde nimic, ma asteptam.... e o senzatie crunta, dureroasa si deloc colorata.

welcome home Piti....


Niciun comentariu: