azi mi-am rupt firul de martisor... cu putere si furie aproape... mi-a ramas o dunga rosie pe incheietura sa-mi aduca aminte de locul unde sunt venele....m-am indreptat singurica si cu melancolii de demult spre primul copac inflorit.... pe crenguta unde ma pregateam sa-mi inod tristetile... mai era un fir de martisor....
cel putin... macar... doua fire de martisor si-au gasit locul pe aceeasi crenguta. sunt impreuna si vor trece anotimpuri in doi...
pacaleala mea... ramane pacaleala. m-am pacalit atat incat ziua asta ar trebui sa insemne "terminarea tuturor pacalelilor". oare? din pacate in catalogul semnelor de circulatie a sangelui prin vene si a simtului prin suflet nu exista indicatorul asta.... l-am cautat.

Un comentariu:
Unii nu stiu ce e martisor. cred ca de fapt altzii ni l-au furat si nu mai are farmecul de altadata. ca multe alte lucruri mici si minunate
Trimiteți un comentariu