miercuri, ianuarie 18

tata, uneori mi-e dor de tine. uneori simt ca m-ai lasat pe aici sa fac si in locul tau lucruri si ma intreb daca mi-ai dat si puteri supraomenesti sa implinesc acest plan. uneori nu mai pot, as vrea sa se opreasca toate. sa fii aici si sa fie bine... atat.

mi-e dor sa ma tii in brate pur si simplu. sa ma simt iubita, adorata, sa nu traiesc doar clipa, sa ma topesc undeva intr-o minima impresie de eternitate, de certitudine, de siguranta. mi-e dor de o constanta in viata mea. mi-e dor sa ma simt libera intr-un Noi, nu libera de orice, oricum. si de fapt nu mi-e dor... e o nevoie venita din adancuri care ma dezintegreaza incet. e ca si cum n-am luat un medicament vital de mult timp.

imi doresc sa vina cineva sa-mi zica ca o sa fie toate bine. sa-mi las framantarea si sufletul zdrente in palmele cuiva. sa nu ma mai simt singura in toate. vreau sa ma lamentez. si sa stiu ca ma pot prabusi pe genunchii cuiva.

azi nu sunt bine. azi am dormit multe ore doar ca sa nu stau treaza intr-un inceput de depresie. azi nu esti aici si nici eu nu mai sunt.

Niciun comentariu: