miercuri, iunie 2

a 100a postare!

mda. am ajuns la o suta de postari... in peste 2 ani... nu inseamna nimic asta. doar litere. si minti imprastiate. si suflet frant, si suflet gol, si suflet plin, si suflet colorat. am fost in toate felurile si pot fi oricum. pentru ca sunt completa. azi am scris pe un colt de masa, la o cafea neterminata o poezie care mi-a rasunat in creier si mi-a batut cu ciocanul cuie in piept.

prietenii si "prietenii" stiu de ce...

"A fost un ou crapat
O coaja de lumina avea,
Si inauntru...
Un fetus zacea contorsionat.
Si nu stia
Ca nu va vedea
Lumina zorilor.

A fost un ou crapat
Si fraged, de la inceput
Iubirea lor.
In noroi s-au dedublat
Si nu au conceput
Decat amor... amar."

as mai fi scris. dar gandul mi-a zburat ca o sageata de sticla pe o suprafata de oglinda... si am impaturit versul in multe bucati, si m-am inchis la loc la mine in colivia de lut.

Niciun comentariu: