miercuri, iunie 2

buna dimineata

dimineata cu cafea... miere si lapte, tigara, bunica si integramele ei. eu si lecturile mele... sunt atat de multi oameni frumosi in lumea asta care se ascund dupa perdeaua virtualului...de ce? as bea o cafea, un ceai, cu fiecare dintre ei si mi-as dori sa am o bagheta magica care sa le aduca in realitate ceea ce scriu pe bloguri, sa le rasfire dorurile si sa le implineasca fantasmele, unele atat de frumoase...

e trist. e trist ca ne ascundem si nu mai stim sa fim noi decat in scris...ca nu mai putem fi sinceri decat cu strainii... cu cititorii anonimi. ca nu avem curaj sa ne expunem ca un nufar la soare in viata de fiecare zi. asa pur si simplu. e teama...? oftez si ma gandesc.

mi-am luat ieri rochita de lolita. sunt fericita. chiar daca ploua.
mi-e dor...
iar am insomnii...
as scrie mult...
as fugi aiurea spre necunoscut...

4 comentarii:

Catalin spunea...

E trist, dar pentru lipsa noastra de curaj nu e nimeni vinovat. Suntem, de fapt, de aici din spatiul virtual, alieni ai celui real...

Pasiunea spunea...

de ce nu ai curaj sa te expui ca un nufar la soare...?

(alex)andra barbulescu spunea...

eu am, as avea curajul asta... dar intr-o lume plina de masti cui sa i te mai arati?

sirenna spunea...

mi-a placut ultimul pasaj.te iubesc azi pt rochita de lolita!