piticescu: .....

joi, ianuarie 29

.....

Mie dor de tine
Sa fii cu mine

Si cugetul coboara in abis
Esti departe, am fost vis…

E gol paharul… cu vin
Si gandurile imi sunt chin…

Se spulbera minunea mea
Valul se sparge pe un alt tarm
Se-neaca ea... iubirea
Si mi-as dori acum sa dorm

Sa se trezeasca alta in locul meu
Ca sa continue… infinitul
Sa nu mai fie atat de greu
Si valul sa atinga rasaritul…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Si dorul ce ne mana de la un capat la altul de lume.
Departe si-aproape de-o casa cu fiece zi mai goala.
Cat de putini suntem in fata vietii care trage din toate partile, care musca si-asteapta, care pandeste-n tacere.
Cat de puternici suntem atunci cand ne-atingem limitele, cat de speriati atunci cand atingem fundul prapastiei.
De cate ori ne ridicam si de cate ori ne-mprastiem striviti de caderi si ridicari atat de dese… de cate ori suntem iarasi oameni.
De cate ori plangem sau radem, intr-un vis, intr-o imbratisare, de cate ori cerem si de cate ori ni se da.
De cate ori ne pierdem in aceleasi amintiri revizitate, in iluzii, asteptari, sperante si vise.
Cu cate lucruri inmultim sarcasmul, de cate ori sfaramam si recladim neputinta si ura, de cate ori si din cate unghiuri vedem zilnic ca nu suntem decat oameni.

Pagini

joi, ianuarie 29

.....

Niciun comentariu: