marți, mai 3

grizon de sezon

Ma gandeam zilele trecute la albul care infloreste in capul meu.... cam de cand te-am cunoscut. Poate ca nu e corect, dar reusesc sa adun fiecare fir alb in povestea noastra si sa-i gasesc originea si sensul. Esti responsabil de grizonul meu la fel cum sunt responsbila de a ma fi infipt in sufletul tau, uneori cu gratie - alteori cu forta patimasa.

Am multe fire albe in cap, suvite pe alocuri. Si chiar daca imi contureaza un tablou al zbuciumului meu, sunt mandra de ele... sunt incantata pana la extaz si-mi vine sa povestesc oricui ar vrea sa ma asculte de istoria fiecarui fir alb, de istoria mea, a noastra.... marea dragoste involburata.

Daca as sta sa recitesc ultmele posturi de aici, sunt convinsa ca s-ar mai albi un firicel. Dar privesc inainte, inapoiul e acolo in urma... Mi se pare ca dupa atata rau, a iesit si soarele pe strada noastra si ca am mai dat o pagina la romanul nostru. Poate il si scriem candva....

Criza de "dragostea dureaza 3 ani" completata de "criza de 30 de ani", dau impreuna un abis din care cu greu m-am scos la suprafata. Am crezut ca mor lunile astea, uneori chiar mi-am dorit sa mi se intample, am visat orori si mi-am inchipuit cum ar fi sa se termine tot si sa se faca liniste neagra ca atunci cand nu era nimic si Dumnezeu se pregatea sa creeze lumea. Toate trec cu viteza luminii, parca imi aduc aminte un film vizionat demult, desi ma despart cateva saptamani de perioada in care credeam ca nu mai vad malul si ca nu vom mai ajunge niciodata la el impreuna.

Ritmul asta cu care se petrece viata ma oboseste si ma sperie. E coplesitoare orice emotie, orice vibratie, orice gest.... toate sunt intense si ma ridica sau ma prabusesc cu o intensitate nebuna. Si tocmai de aceea... am decis sa fiu atenta. Atenta la viata si la lume, la mine si la tine.... atenta un pic mai adanc... ca sa nu pierd in haosul si in viteza asta.... sa nu pierd esentialul, sa nu ma pierd pe mine si sa nu te pierd de mine.

Sunt convinsa ca am trecut de un mare prag al relatiei noastre, ca am inteles si am invatat cat intr-un doctorat neplagiat... o groaza de lucruri in astia 3 ani. Stiu ca suntem bine si apti sa ne traim cuprinsul, sa ne scriem pe indelete capitol dupa capitol. Pana la capat. Sunt convinsa ca am trecut si peste pragul asta de 30 de ani cu folos si nu foarte sifonata. Abia astept sa mi se intample toate si sa ma bucur de maturitate :) Auto-suficienta asta si constienta lucrurilor ma face fericita si pregatita pentru orice. Si nu, nu ma vopsesc pana nu rasar toate bucuriile si tristetile in parul meu.

Ma iubesc si te iubesc. era si este atat de simplu.


Niciun comentariu: