piticescu: nu mai vreau răspunsuri

duminică, aprilie 16

nu mai vreau răspunsuri

Nu mai vreau răspunsuri... le-am căutat toată viața și de fapt le am pe toate. Sunt în mine, doar trebuie să dau vălul indiferenței la o parte, să prind un pic de curaj și să-mi asum simțirile și intuițiile. Nu mai vreau răspunsuri.

Vreau să am liniștea și puterea de introspecție să-mi pun adevăratele întrebări. Asta e cel mai important.

Întrebarea de azi este: pot să (mai) iubești un om cu care știi că nu poți construi nimic împreună?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Si dorul ce ne mana de la un capat la altul de lume.
Departe si-aproape de-o casa cu fiece zi mai goala.
Cat de putini suntem in fata vietii care trage din toate partile, care musca si-asteapta, care pandeste-n tacere.
Cat de puternici suntem atunci cand ne-atingem limitele, cat de speriati atunci cand atingem fundul prapastiei.
De cate ori ne ridicam si de cate ori ne-mprastiem striviti de caderi si ridicari atat de dese… de cate ori suntem iarasi oameni.
De cate ori plangem sau radem, intr-un vis, intr-o imbratisare, de cate ori cerem si de cate ori ni se da.
De cate ori ne pierdem in aceleasi amintiri revizitate, in iluzii, asteptari, sperante si vise.
Cu cate lucruri inmultim sarcasmul, de cate ori sfaramam si recladim neputinta si ura, de cate ori si din cate unghiuri vedem zilnic ca nu suntem decat oameni.

Pagini

duminică, aprilie 16

nu mai vreau răspunsuri

Niciun comentariu: