duminică, februarie 1

nici un titlu

si totusi exista iubire...
si totusi exista blestem!
dau lumii, dau lumii de stire...

ca ma pierd, ma inclin, si ma tem
ma sparg, ma frang si ma duc...

cu mana la frunte spre infinitul etern.
cu sufletul zdrente spre marginea prapastiei.
cu pleoapele inecate in lacrimi te chem.
cu visul zdrobit intind o mana vesniciei...

da, ia-ma! si pune-ma la zid, cu fata la perete,
in genunchi, ghemuit si sa fie frig...
si acuza-ma de lucruri concrete...
si lasa-ma moartea sa ating!

dau lumii, dau lumii de stire...
ca astept o noua (de)venire...
dinspre undeva, spre candva mai sper...
la tine... cu totul liber!

poate doar in Cer...
poate degeaba cer...

Un comentariu:

Catalin.Gulutanu spunea...

tu eşti bucuroasă ...aşa cât de cât ...de tine :)