marți, noiembrie 26

pronume personal, pers I pl

unora le lispeste pluralul.... si altora le lipseste singularul, dar aia sunt cei lipsiti de ego, vreo Sora Tereza sau vreo mama care lasa tot pentru copilul ei. asa ceva e pe cale de disparitie si nu te astepti sa gasesti la fiecare colt de viata.

multora le lipseste pluralul.... mai ales alora de s-au intersectat cu mine. cumva am avut bafta de ego-people dinastia care cand vine vorba sa gandeasca la Doi, despre Noi... se impotmolesc, sau rezolva problema de unii singuri crezand ca asa reglementeaza si pe Celalalt. aia care macar il vad pe Celalalt. sunt unii care nu pot duce mai mult de propria persoana. tot ce depaseste persoana lor, e inutil, nevalabil, complicat, de evitat, de razboit, costa, compromis, haos, neliniste, inconfort, ce mai... e degeaba. e mai bine singur, si mai simplu.

ganditul la plural nu se invata la gramatica din clasele gimnaziale. nici din carti. as putea spune ca puterea exemplului functioneaza, sau ca experienta te invata.... dar incep sa cred ca nici astea nu dau roade. sunt unii atat de performanti in ego, incat nimeni si nimic nu-i clatina. e trist. desi se gaseste si public pentru astfel de personaje. mandria si stima de sine nu au nici o legatura cu asta.

Noi Doi... nu e vreo matematica, sau vreo fizica cuantica. nu e nici macar logica simpla sau filozofie de buduar. e Pur si Simplu... curgere, intrepatrundere, lasare de sine, uitare de sine, diluare de sine in celalalt si devenire impreuna. nu poti avea tot daca nu renunti la nimic. nu poti sa te arunci daca nu ai in mainile cui sa cazi. nu poti sa bei daca nu ti-e sete. fii tu setea mea, si eu te beau. si apoi se cheama Implinire. in doi. in noi.

Niciun comentariu: