miercuri, septembrie 10

iubirea la 1 an!




sa-mi fi mangaiere in nopti albe, in zile negre, in toate anotimpurile vietii si ale timpului... sa-mi fi suflet si destin, sa-mi fi minune si fantasma... sa-mi fi fericire si dar... sa-mi fi dulcele cel mai dulce si amarul acela placut... sa-mi fi amintire de neuitat si prezent infinit... sa-mi fi culoare si har... sa-mi fi imbratisare eterna... sa-mi deschizi usi ale sufletului si sa le inchizi cu lacate mari in urma ta... sa-mi fi iad si paradis in visul nostru pe pamant... sa-mi fi parfum pe maini si-n par... sa-mi fi alintul meu... sa-mi fi mandrie si mandru de noi.... sa-mi fi fericit privindu-ma... sa-mi fi dor si sa ma dori frumos... sa-mi fi clipa si vesnicie... sa-mi fi Tu!

si da! iti voi fi eternitate si moment... voi fi alint si dorinta... voi fi aripi si vom zbura... voi fi sacrificiu si inaltare... viata si moarte pentru tine... voi fi forma si contur... voi fi cafeaua din fiecare dimineata, gandul din fiecare atipire... voi fi cea care vegheaza si spera... voi fi prima picatura de sudoare, si ultima picatura de placere... voi fi mare si cer... voi fi Totul care este si Restul care ramane... voi fi asteptare si flacara... voi fi umbra si mister... voi striga si te voi adora... voi calca pe aer si voi pluti pe pamant... voi visa realitatea... voi reinventa dragostea... voi fi Acolo, Atunci si Aici... voi fi data tie... voi fi Eu!

La Multi Ani Iubirea mea! vom fi impreuna Mereu!

joi, august 28

sufletul nu minte



Mă spulber în cuvinte...
Sufletul nu minte.
Mă sparg în gînduri...
Toate-s nişte rânduri.

Linii, limite şi letargie
Cine poate, cine ştie...?
Le voi trece în veşnicie?
Le voi face nebunie?

Le voi ocoli de-a lungul?
Le voi înfrunta de-a latul?
Îmi vor apăsa tot trupul?
Îmi vor coase sufletul?

Linii, limite şi letargie
Le spulber în cuvinte.
Cine poate? Cine ştie....
Sufletul nu minte.

luni, august 11

what dreams may come




We follow the river down into the stream
That's where my dream began
I left my worries to the people who stare
And dreamed without a care

* That (yes) I'd always be beside you
To watch the day and night
And we listen to the sunrise
And feel it's growing light
And peace will come inside so quiet

Wherever we're going, I don't know
For a million years our love keeps growing
The mystery deepens, day by day
But trust my love, and hear me say

Peace will come inside so quiet
And peace will come inside so quiet

marți, iulie 8

paradox

Plec, pentru ca să merg mai departe....
Şi-mi pun sufletul deoparte.

Vin, ca să-mi fie dor de ce-a rămas....
Un vis cu vieţi de-un ceas.

Dorm, ca să fiu trează mai curând....
Două emisfere cu tine în gând.

Mă trezesc, să-mi obosesc fiinţa mai complet....
Ca să adorm la loc, şiret.

E frumos tot, şi acelaşi tot nu va mai fi cândva....
Voi fi tot eu, dar altcumva.

Cade cerul pe mine,
Îngroapă-mă, da! Şi voi privi spre infinitul senin....
Mâna spre tine,
Întind, da! Şi dorul mi-l alin....

Cerc, perfecţiune, ciclu... piramidal? Trepte?!
Sunt doar expresii înţelepte.....

Mă zbat între Da şi Nu....
Dar savurez farmecul dintre.... picături.
Noi, între Mine şi Tu....
Un paradox, mai multe paradoxuri...

luni, iunie 23

fara poza :)

da fara poza ca.... ultimele poze ale mele denota auto-compromitere si nebunie, balamuc si lipsa de discernamant. hi hi. am terminat facultatea! si am facut-o lata!

si mi-ai fost acolo colegi, prieteni, amici, proaste cunostinte, iubitul meu, toti.

sunt fericita. ca mi-ati fost acolo, ca anii astia au fost frumosi, plini, ca am apucat sa-i traiesc la maxim, sa ma bucur, sa ma oftic, sa bem, sa radem, sa plangem, sa suferim impreuna, sa iubim impreuna, sa toate cele.

daca sunteti cuminti, mai facem un balamuc. hi hi. ;)

si uite cum dintr-o data nu mai am nici un examen, nici un prof de injurat, nici un coleg de ajutat, nici un curs de tastat... am o problema. am crescut, god! eu? absolventa? cand eram in clasa a XII eram cea mai mare si cea mai smekera. acum? am terminat facultatea. ma pierd in furnicile alea pe care le vedeam zilnic ca se duc la servici cu griji si ganduri departe fiecare...

hm. raman o vesnica studenta. n-am sa mai scriu cursuri, dar... am sa profit la maxim de fiecare moment, chiar daca o sa port costum.

va imbratisez pe toti!

miercuri, iunie 4

azi



azi am cantat pe strada... azi m-am plimbat cu mama razand impreuna pana la colt si inapoi... azi am fost la servici si am reusit sa scriu cat mi-am propus...azi a fost soare si dimineata ciripea la geam... azi ti-am adus "de la mine pentru tine" si mi-a fost dor nebun de tine... azi m-ai avut si te-am avut... azi am ascultat folk si alifantis le zice atat de bine uneori... azi am imbratisat-o pe sora mea si am trezit-o cu inghetata la pat... azi am citit ceva frumos si am scris pentru mine... azi am purtat tocuri si am baut pepsi mult... si o supa. azi te iubesc... azi ma culc devreme si visez si cu ochii inchisi... azi m-am plimbat prin stradute verzi... azi am fost la croitor si mi-am taiat o fusta... azi am zambit mult... azi am purtat blugii tai cei noi... azi mi-am dat seama ca nu voi avea copil la 25 de ani... azi te-am chemat si ai fost cu mine... azi am gatit ceva bun... azi mi-am ajutat colegi si mi s-a multumit frumos...azi am avut timp... azi a fost bine si mult!

ordinea? ghici!
maine?

o poveste...

intodeauna am zis ca iubirile mele sunt niste povesti.. pe alocuri frumoase, pe alocuri triste... pe alocuri de neinteles... dar povesti. pentru ca privesc inapoi si asa mi se par... ma uit la ele peste umar ca la un film de duminica la pranz.

am sa fac poveste si din Prezentrul nostru... dar nu astept sa treaca! o simt poveste, o traiesc poveste aceasta iubire de neinteles pentru unii... pe alocuri frumoasa pentru altii.... trista uneori... Poveste pentru mine.

Poveste frumoasa ce-mi esti! pentru ca esti. nu pentru ca ai fost si ai trecut. nu pentru ca vei trece. nu pentru ca e una dintre celelalte povesti. pentru ca esti Prezent. e prima data cand ma iau de mana cu Prezentul...

am scris o scrisoare candva cuiva drag... eram mica si mi-a luat mult sa scriu in cuvinte ce simteam atunci, explodam si nu puteam sa exprim ce simt din prea mult ce simteam... si am scris o poveste intr-o scrisoare... si poate acel moment este primul Prezent pe care l-am trait, sau poate eram prea pura si prea mica...

insa Tu - Prezentul.... acum, dupa 10 ani aproape... e altfel... nu e o nostalgie naiva, nu e senzatie in premiera, e.... un amalgam de toate nostalgiile adunate Acum, toate senzatiile dorite si visate, toate iubirile mele le traiesc cu tine deodata! totul! nu tanjesc... am, Te am!

stii? nu-mi poti fii cu totul, dar pentru mine esti Tot... si poate o sa ma inalte ca sa am de unde sa cad.... si poate o sa ma arunce ca sa am de unde ma ridica... dar nu voi regreta niciodata, si nu voi privi peste umar inapoi... pentru ca Tu esti Tot... si Tot inseamna mereu... pretutindeni... in mine... orice ar fi!

si am sa scriu Povestea noastra, in loc sa ma uit la filme de duminica la pranz!

poruncind dragostei sau porunca dragostei?

iubesc... si alerg aiurea pe taste cautand ceva relaxant in asteptarea...lui. si am gasit blogul unei bune prietene... asa o simt chiar daca ne leaga putine momente in timp si spatiu... si acolo scria ea despre dragoste si dumnezeu.

dragostea nu este un sentiment... argumentul? dumnezeu a poruncit: iubiti-va fratii! si deci unui sentiment nu-i poti porunci. sa fie oare asa?

dragostea este Ideal, o numim noi asa pentru ca nu exista alte cuvinte pentru a defini ceva atat de inaltator si totusi un pic mai putin decat un Ideal... si da! dragostea este Dumnezeu, Dumnezeu este dragoste, este Ideal, este Tot... si niciodata nimeni nu va putea fi ca El, asa, total... si deci dragostea nu exista, nu la modul acela. El poate porunci dragostei, pentru ca El este perfect, atotputernic... dar noi? micimi infinite... o putem face tinzand spre Ideal, ca doar asta inseamna Viata, o tindere continua. dar nu vom putea trata/percepe dragostea atat de total. sa fie slabiciune? sa fie pacat? sa fie ce...? sau pur si simplu unicitatea lui Dumnezeu... El poate! noi incercam...

si daca dragostea nu este sentiment, atunci ce este "dragostea" asta la care noi nu avem cuvant, si nici actiune, in fata careia ramanem goi?

si daca dragostei poti sa-i poruncesti, atunci e o actiune ca aceea cand imi poruncesc mie sa-mi aprind o tigara...? o chestie de vointa... cum spunea un comentariu la textul prietenei mele...?

si ce ne facem cand Dragostea (Aceea) se intalneste cu sentimentele umane...?o fi pacat? pacat de noi?

miercuri, mai 7

Slăbiciune




Mâini reci ce mă cheamă,
Sufletul îndeamnă.
Mâini care se joacă,
Ştii că mă provoacă...

Mâini care ating,
Cu-n fior mă sting.
Mâini care doresc,
Pleci...şi mă opresc!

Mâini ce dor....
Doru-i trecător.
Mâini care privesc,
Şoapta o primesc.

Mâini ce mângâie
Şi pe mine şfâşie...
Mâini care alunecă
Şi pe mine spintecă.

Mâini care mă strigă
Mă duc, deşi mi-e frică...
Mâini care iubesc,
Vin... şi mă trezesc!

Mâini, palme, gesturi
Toate-s nişte resturi.
Mâini şi mâine şi mereu
Niciodată, tatăl meu.....

luni, mai 5

aduceri aminte... euritmia...

O sora de scena a dansului si mimei, euritmia este vorbire vizibila si muzica vizibila, culoare si sculptura în miscare. Ea s-a nascut din stiinta spirituala antroposofica fondata la începuturile sec. al XX-lea de Rudolf Steiner(1861-1925), om de stiinta, artist si filosof austriac.

Euritmia este o arta! Ca arta, ea a fost chemata la viata de Rudolf Steiner, începând din anul 1911/1912. Euritmia artistica a fost ocrotita si îngrijita de Marie Steiner. Pe scena euritmia este la ea acasa.
Instrumentul ei de exprimare este corpul omenesc, la care cânta sufletul, întregul trup devenind mijlocitor al expresiei artistice. Fiecare vocala, consoana si nuanta a cuvântului, a vorbirii, fiecare nota muzicala, interval sau acord muzical are o miscare intrinseca ce este revelata printr-un gest euritmic.

Euritmia poetica este “vorbire vizibila-în spatiu”.
Euritmia muzicala este “cântare vizibila-în timp”. Vorbirea si cântul sunt doua posibilitati de exprimare a sufletului omenesc. In acest sens euritmia este “revelatia sufletului omenesc”.

Euritmistul reveleaza, prin miscare, legitatile obiective ale vorbirii, ale muzicii si nu impresiile lui subiective. El se concentreaza sa redea fortele creatoare pe care autorul le-a folosit în momentele de inspiratie.
Trupul omenesc este templul sufletului si al spiritului. Acestea locuiesc templul pe parcursul vietii omului. Sufletul plasmuieste vorbirea si cântul prin intermediul laringelui, unul dintre cele mai nobile organe, caci prin poarta lui se reveleaza cuvântul, cuvântul originar pierdut. In euritmia poetica trupul întreg devine laringe deoarece membrele realizeaza în mod vizibil aceleasi miscari pe care le savârseste invizibil laringele în timpul vorbirii.
Cunoasterea si stapânirea legilor cuvântului originar pierdut este sensul unui studiu de-a lungul întregii vieti dedicate euritmiei. Studiul de baza al euritmiei dureaza 4-5 ani si are ca scop câstigarea treptata a capacitatii de a stapâni instumentul de lucru, trupul, asa cum un student la vioara învata sa-si stapâneasca instrumentul în mod virtuos. Rudolf Steiner precizeaza ca acest studiu de baza trebuie sa aiba orientare pur artistica. Dupa încheierea studiului de baza este posibila o specializare în domeniile:
- euritmie artistica (3 ani);
- euritmie pedagogica (1 an);
- euritmie curativa (1 an si 6 luni).
Euritmia coborâta pe Pamânt se simte cu adevarat acasa, pe scena. Dar în pedagogie, în domeniul terapeutic, în fabrici etc. euritmia poate fi, de la sine înteles, oaspete. In Scolile Waldorf euritmia este obligatorie pe parcursul celor 13 ani de studiu.