duminică, martie 2

perspective ...de pitici


mai incearca cineva sa faca diferenta intre vis si realitate?
mai stie cineva ce-i aia sa privesti unul si acelasi lucru din perspective diferite?
mai poate cineva sa delimiteze binele de rau? sa le defineasca in vreun fel?
are careva tupeul sa zica ca ceva e normal si altceva e anormal?


hm...

sa va povestesc:

am plecat in cea mai verde tara...cea mai verde pentru mine, pentru altii poate ca este galbena, sau rosie, sau nu este deloc. in fine, olanda. am plecat deci cu vise multe, cu realitati, cu perspective, cu piticii mei cu tot, si cu o buna prietena si cu iubitul meu. o combinatie complexa, completa.

prima perspectiva:
eu - cu el, prima data impreuna in afara tarii, prima data impreuna mai mult de 24 de ore, prima data plimbandu-ne pe jos mai mult decat de la masina in casa si din masina in club, o prima "chestie" de "momente care raman" care se contura intre noi. vise, frumos, perspective dulci.

a doua perspectiva
eu - cu prietena mea. a doua oara calatorind impreuna. conform asteptarilor si precedentului, perspectiva parea la fel de imbucuratoare. mergem sa ne simtem bine, ca doar asa e la romani, ne simtem bine, de la presedinte in jos pana la ultimul om.

a treia..
eu - eu: eu vreau sa ma simt bine, cu el, cu ea, cu mine acolo. odihna multa, dulci plimbari, nopti fierbinti, chestii noi, un pic de incarcare/descarcare, detasare/implicare.

combinatii pe aceleasi teme:
1. el: de ce nu avem si noi un pic de intimitate? de ce ne plimbam prin magazine in loc sa vizitam oras, sa ne relaxam?
2. ea: dar el nu stie ca tu de fapt cu mine ai venit aici? ca data trecuta tot shopping am facut si ne-a fost bine?
3. eu: dar voi nu stiti ca io si pentru mine am venit aici? adica... facem ca tine, facem ca el... dar io... unde sunt? de ce? nu exista "noi" si in trei?

hm. si fara sa mai lungesc. am plecat, acasa. la casa mea verde, care mi se pare mai fascinanta ca oricate tari la un loc, oricat de verzi ar fi. cu el, ca oricum pleca. fara ea, ca oricum ar fi ramas. n-ar mai fi mers cu el. deci nici cu mine.
1+1=2
2+1=3
dar si 1+1+1= tot 3
si ultima varianta nu mai era posibila. nici nu cred ca fusese vreodata. si dupa cum se vede, 1 este prezent in toate variantele, adica EU, indiferent de rezultat si de combinatii. eu una, am plecat. nu cu el, nu fara ea, pur si simplu EU, am plecat acasa. ca asa ma simt eu bine.

perspective:
ea: a plecat din cauza lui, care ne-a stricat vacanta si tot. si m-a lasat singura aici, de unde trebuia sa fim impreuna ca doar asa am venit. de unde eu i-am facilitat aceasta calatorie si uite ce mi se face.
1+1=2 (eu cu ea ramasa acolo)
1+1+1=0 (posibil.)

el: a plecat din cauza mea ca am ridicat niste probleme. sau a plecat pentru mine sa-mi demontreze cat de aproape suntem de fapt. sau a plecat pur si simplu.
1+1+1=2+1=?
1+1=1

eu: am fugit de vreme. e furtuna la amsterdam acum. am plecat pentru ca ma pot intoarce oricand. nebunia nu era sa raman, ci sa plec. si eu sunt dependenta de nebunie. poate ca i-am facut un bine ca am lasat-o singura acolo. ceva imprevizibil satisface si distreaza mai ceva ca orice previzibilitate. am plecat cu el, poate as fi plecat oricum doar de dragul nebuniei... am plecat din cauza amandorura, pentru ca amandoi ma vroiau, in felul lor. ei bine, na, ca m-am dus acasa.
1+2=1
2+1=1
adica EU.

gata aberatia. gata piticul nebun.

perspective? din fiecare unghi al acestui triunghi dreptunghiular rotund, normalitatea este alta, sau altfel, in functie de coltul de unde privesti: ea e prietena mea, nu tu, tu esti prietenul meu dar si ea, ea este prietena ta dar si a mea...
nu militez pentru interzicerea excursiilor in 3 unde 1 e iubitul lui 1, si 1 este prietena lui 1... nu! mergeti in excursii dar desenati inainte forma geometrica in spatiu si hasurati partea din care priviti fiecare.

normalitate? normal era sa fie cum am stabilit? cu ea sau cu el? normal era sa plec? normal era sa raman? normal era sa plecam cu totii? e normal ce-mi face mie bine, pe moment sau nu. e normal sa fii un pic egoist in fiecare forma geometrica a vietii. si fiecare a avut momentul lui de egoism, intrerupt de momentul celuilalt...

e bine sau e rau? e bine ca am ajuns eu acasa. e bine ca a ramas ea acolo si n-a irosit totusi excursia si perspectiva initiala pana la final. e bine ca sunt cu el. e rau ca nu suntem acolo? e rau ca mi-am lasat prietena singura? e rau ca am facut ceva ce-mi face mie bine?

pot continua analiza ilogica si totusi matematica pana la infinit. cred ca infinitul este ilogic si nedefinibil in matematica si totusi nu inteleg de ce aceasta stiinta se incapataneaza sa-l foloseasca.
ideea e ca nu exista definitii, nu exista bine si rau, corect si incorect, normal sau anormal. nu in viata de zi cu zi, nu in suflete, nu in actiuni umane. fiecare din noi este in sine definitia tuturor acestor concepte indefinibile. avem legi, avem hartii care limiteaza libertatea pana acolo unde incepe libertatea altora si tot asa, avem religii si politici, care sa ne zica ce si cum stau lucrurile bune si rele. dar cand ajungi acasa, si te uiti in oglinda nu deschizi codul civil sa vezi daca e bine ca ai plecat acasa sau daca e rau sa fi ramas intr-un loc. biblia iti spune ca ce faci aproapelui tau ii faci lui dumnezeu, dar la fel de bine iti zice ca nu poti fii dumnezeu. si chiar nu poti.

sunt fericita. indiferent daca au ramas 3, 2, 1, sau 0. pot sa fac oricand ce n-am facut. pot repeta oricand orice. pot privi oricand din oricare unghi.


intotdeauna mi-a placut geometria in spatiu. cine nu e in stare, sa se limiteze la desene plane, plate. si acolo e destula libertate.

4 comentarii:

Anonim spunea...

eu o singura nedumerire am: de unde stii ca aia a fost perspectiva mea ? ca nu m-ai intrebat si nici eu nu ti-am zis de fapt.

rayne spunea...

imi place :) si eu cred in constructii geometrico-sociale. si da, asta cu 1 pentru doi nu e cea mai fericita. habar nu am ce e bine. dar nici fara un pic de rau nu a fost.

cris spunea...

oare cati dintre noi sunt liberi?din cate vad unii aleg sa posteze anonim...penibil... oare cati dintre noi isi lasa piticul sa zburde dupa ce fac o analiza logica? multi isi ascund nebunia in simtire..."asa am simtit sa fac si am facut"...altii si-l pun pe pitic in ipostaza de a dovedi cate ceva,orice, doar sa dovedeasca. vor piticul lor sa fie rebel,sa fie ambalaj: vezi!am facut aia ca sa iti arat cat de lesinat e sufletul meu dupa tine....si..mai sunt unii care desi stiu consecintele faptelor lor...fac pipi in fata directorului si isi saruta patimas iubita\iubitul pe capota unei masini...;)ne jucam ca doar suntem enfants:)si ne semnam:cris in puzzle rosu. te pup fata jucausa

Cec_ilia spunea...

Cris, cine ai fi esti tare ca si Piticul meu drag, liber jucaus. Este mai mult decat matematica si geometrie in spatiu, intram si in teoria relativitatii. Eistein a fost numit genial, iar el a spus ca a fost doar inspirat.
Nu toata lumea are parte de asta.