marți, februarie 9

dor marunt

simt nevoia sa spun te iubesc. si o spun in gand cat de des pot.
simt nevoia sa-mi plec capul la pieptul cuiva pe care sa-l cunosc de o viata si sa-l stiu cu mine mereu.
simt nevoia sa vorbesc mult, sa plang, sa scriu, sa rad intruna, sa fabulez si sa fac scenarii.
simt nevoia sa dorm infinit.
simt nevoia sa ma intorc acasa, dar nu in trecut.
simt nevoia sa construiesc in mine si sa privesc inainte.
simt o nevoie acuta sa simt ca sunt iubita si ca cineva undeva se gandeste la mine mereu.
sunt doruri da...multe. si multumesc cerului ca le am. caci altfel n-as avea nimic. sunt sperante si ganduri. sunt planuri si amintiri. si toate astea ma implinesc chiar daca am impresia uneori ca imi lipsesc. le am. sunt ale mele toate. sunt eu.

da, mi-e bine cu mine asa. mi-e mai bine oricum decat mi-a fost atunci cand ma pierdusem. nu mai vreau sa ma pierd si sa pierd. nu mai vreau sa-mi doresc imposibilul. nu mai vreau sa-mi imbolnavesc sufletul si fiinta. vreau sa ma umplu de lucruri posibile, care implinesc si intregesc totul, de lucruri curate si pure, momente sau vesnicii care sa nu doara, sa nu arunce totul in negru.


3 comentarii:

evergreen spunea...

sper să ţi se împlinească nevoile

Ana-Estera P. spunea...

uite vezi...mi-ai adus aminte de trecut..si mi s-a cam facut dor de tine..am citi aproape tot ce ai scris pe blog si vad ca esti aceasi persoana pe care o stiu:)sa fii fericita mada!pupici si poate ne-om revedea intr-o zi, cine stie..

(alex)andra barbulescu spunea...

am fost chiar ieri in dorobanti! am aflat despre tine! ma bucur ca esti bine si sigur ne vom revedea. cand vii prin buc da-mi de stire!!!