marți, februarie 9

pacat... de fulgi.

nu-mi plac oamenii care sunt intr-un fel doar pentru ca anumiti factori din exterior ii fac sa devina astfel. am trecut si eu pe acolo si la un moment dat m-a obosit la culme sa nu mai fiu eu si sa joc... un teatru absurd. mi s-a spus azi ca... "am alergat prin zapada la tine in conditiile de atunci"....

te-as fi iubit de o mie de ori mai mult daca mi-ai fi spus ca "ai alerga la mine prin zapada mereu" sau ca "si azi as face la fel"... nu pentru mine. pentru ca sa ma convingi ca asa esti tu mereu. iubesc un om pentru ceea ce este el in fiecare zi, pentru esenta, substanta din el. nu pentru conditiile date care-l fac sa reactioneze intr-un fel sau altul.

fiecare din noi reactionam pana la un punct din impuls, din instinct, din indragosteala sau pasiune, din furie sau nervi, din ceva ce la un moment dat ne face sa iesim din noi si sa plutim un pic in alt personaj. si e firesc. si e frumos. sau ingrozitor. depinde.

insa esenta este ceea ce conteaza si ceea ce se vede in propria-ti oglinda cand te privesti singur. acea imagine o arat eu si acea imagine imi doresc sa o primesc, sa o iubesc la infinit. da... eu as face si acum lucruri, pentru ca asa sunt eu si pentru ca le-as face intruna daca n-ar fi oameni care sa ma loveasca de bariere precum "in conditiile de atunci".....

te-as fi iubit daca te stiam pur si simplu un om care alearga prin zapezi.... si faptul ca la un moment dat ai facut-o pentru mine m-ar fi flatat. si... "in conditiile de atunci" te-am iubit crezand ca esti omul din zapezi. se pare ca a fost doar un impuls, tu nu esti asa. inca mai caut, te caut...

Niciun comentariu: