joi, iunie 14

NLP

o sa-ti povestesc cum visele pot fi atinse, ca de naruit ne-am lamurit cu totii. care nu te-ai lamurit, atunci afla ca tot de prin buzunarul tau ti se trage, nimic exterior nu e de vina pentru ce ti s-a naruit.

eu am avut de-a lungul vietii niste vise/visuri (tot aia e pentru mine ca pana la urma eu le creez pe amandoua). le-am numit eu "dorinte puternice" ca am constatat ca odata cu trecerea timpului astea au persistat. si la 16 ani, si la 20, si la 25 tot aia imi doream si tot aia ziceam cand ma intreba lumea ce vreau sa fac cand ma fac mare. deci punctele astea ideale la care vreau sa ajung au trecut conditia "timp", au strabatut varste si situatii, uitari si dureri, bucurii si intorsaturi si pana la urma tot au ramas in mine. e clar ca indiferent de semnele providentei (ascultate sau ignorate, bune sau rele) lucrurile alea trebuie sa se intample. ceea ce fac eu este sa accelerez sau sa incetinesc pasul pana la ele, dar cumva din strafunduri stiu ca ele se vor petrece, e dincolo de dorinta, e ca si cum ar fi deja implinite si astept doar sa le asist si eu. e... o "dorinta puternica". de care uneori uit, dar reapare, in zile, ani, pagini sau orice. de care uneori ma impiedic ca de un deja-vu si-mi aduc aminte ce vroiam de fapt si realizez ca m-am cam ratacit (momente de genul "ma vreau pe mine inapoi").

dorintele astea puternice cumva mi se implinesc. unele dintre ele sunt in constructie. si am ajuns la stadiul la care sa-mi constientizez procesul. sa ma vad de pe o tusa in proces si sa zic: uite asta sunt eu care FACE ceva ca sa ajunga ACOLO. si am ajuns la esenta lucrurilor. sa faci!

pai daca nu cumperi lozul, nu castigi la loto. cam asa ceva. facem atat de multe lucruri inconstient, si devenim constienti numai la capitolul Consecinte, Efecte. cam eronat. pai sa fim un pic constienti de ceea ce facem saptamanal, zilnic, daca nu chiar in fiecare clipa (e o performanta, iti trebuie doctorat pentru asta, te asigur) si atunci nu mai uitam nici destinatia initiala, propusa, nici planul, nici pe noi insine. e minunat.

miturile alea cu: in viata trebuie sa ai si un pic de noroc (nu, norocul ti-l faci singur) sau: unele lucruri pana la un punct sunt date, asa a fost sa fie, crucea ti-o duci ca asta e (nu prea, ti-o faci si apoi ti-o duci) ... toate astea sunt aberatii care sa te descotoroseasca de vina, constiinta, constienta, etc. abureli care iti dau dreptul inchipuit de a te resemna cu tine intr-un fel de balta falsa a existentei.

si bune si rele, vin din tine. alea de care nu suntem constienti, le plasam repejor si comod in bratele altora, sau ale asa-zisei providente. care exista, dar nu e de vina pentru nimic.

e frumos si sanatos sa FACI ce vrei, si sa o faci CONSTIENT. si o sa vezi ca parca esti magician: eu pot, eu sunt magician! :))

asa si inca o chestie: timpul e relativ. si pe asta tot tu il faci. sau il desfaci

asa am ajuns sa am bicicleta cand eram mica. mi-am dorit mult.
asa am ajuns sa stau singura, sa nu lucrez, sa am prieteni, sa traiesc din mila altora si sa beau cafele gratis. mi-am dorit.
asa am ajuns sa fac mai multe facultati, sa nu-mi dau dizertatia doi ani - in care m-am bucurat de boemie, si sa o dau acum, in cateva zile 100 de pagini!
asa o sa ma bag la doctorat si voi avea cumva, candva o cariera in mediul academic. asa cum ziceam de mica.
tot asa, dorindu-mi tare, imi voi plimba copilul si catelul prin cismigiu, la un moment dat.
tot asa, acum beau apa plata cu lamaie si inca zambesc la un perete verde pe care mi l-am dorit. ma uit la un pian la care am tanjit ani de zile si acum il am, ma citesc si constat ca tot ce a contat in toata fiinta mea s-a indeplinit sau e pe cale sa se implineasca pentru ca ACUM si AICI sunt exact in locul in care mi-am dorit si in care trebuie sa fiu.

e fantastic. ba nu, e chiar real. sau e totuna :)

Niciun comentariu: