miercuri, mai 20

viata nu te lasa sa traiesti!

paradoxal nu?
viata nu te lasa sa traiesti... la fel cum dragostea nu te lasa sa iubesti, sau cum gandurile nu te lasa sa gandesti... sau visul nu te lasa sa visezi?

eu inteleg din asta ca de fapt viata nu e de ajuns ca sa fie si traita, la fel cum dragostea nu este de ajuns intr-o iubire completa, tot asa cum gandurile nu sunt suficiente ca sa gandesti sau cum visele te pot bloca de fapt in fata adevaratelor vise...

da... viata nu ma lasa sa traiesc uneori pentru ca ma pierd in nimicuri fara sens, in detalii care nu mai sunt piese de puzzle la totul visat, ci doar pufuri de papadie in vant... uneori ma simt ca o papadie suflata, rasfirata si dusa de vant in mii de departari, irosita de o suflare... viata curge si fara mine atunci cand eu uit sa traiesc cu adevarat darul acesta minunat. viata ma inconjoara neincetat, chiar si atunci cand uit sa o privesc...

viata nu ma lasa sa traiesc atunci cand toate se descompun, si in nimicnicia mea nu pot sa le mai pun la loc si ma simt intr-un orizont labirintic in care... sisific, incerc sa reiau drumul spre... nicaieri.

viata nu ma lasa sa traiesc atunci cand a trai inseamna a fi mort printre cei vii, a fi trup si suflet pe drumuri ingustate si eventual blocate.



viata nu ma lasa sa traiesc... eu nu ma las sa traiesc viata, si ea nu ma asteapta... ma pierd pe mine sau o pierd pe ea, tot una-mi este, printre degetele infinitului ce ne inghite pe toti in final. finalul nostru.

m-am saturat sa traiesc ca sa constat toate astea!

Un comentariu:

Anonim spunea...

tot ce pare imposibil, a dori sa-l faci posibil e moment de sminteala si de aceea te oboseste si te epuizeza. am trait si eu utopia asta si m-am simtit secatuita.
O problema imposibila nu poate fi rezolvat si atunci energia nu tb. consumata inutil.
E cel mai bine cand te saturi de contatari. Atunci lucrurile se clarifica.