duminică, iulie 24

prieteni vechi

amintiri dintr-o copilarie ce mi se pare ca s-a petrecut in alta viata... vorbesc pe mess cu prietena mea de la bloc. cu care am impartit treptele, corcodusii, bomboanele si surprizele turbo, certurile parintilor, tricicleta, bicicleta, rolele sau o prima sticla de cola de dupa revolutie.

imi spune ca se marita. ca nu isi permit mai mult decat cununia civila. si brusc ma apuca angoasa, si ma impresionez... pentru ca sunt oameni care merita, care lupta pentru fiecare firmitura de fericire, de mai bine, si care culmea... au un destin atat de complicat. e unul din momentele in care ma intreb... de ce? cum sa fii senin stiind ca tata nu are bani sa ajunga din valcea in timisoara la nunta fiicei? cum sa fii senin cand stii ca acei copii ar merita macar o sansa, sansa de a nu fi singuri in momente aparte, unice in viata lor, sansa de a avea un job cat de cat, sansa unei cununii religioase care sa nu coste bani.... de unde nene ideologia asta ca o nunta te ajunge la mii de euro, din care e musai sa scoti macar dublu?

m-am enervat. 

Niciun comentariu: