Aud un glas si vad o cruce
Eli, eli lama sabahtami
Si ma intreb unde-i dreptatea
De ce in locul meu Iisus?
R: Dar m-am suit pe Golgota
Si l-am vazut cum murea iertand
El, fiul omului
Nu, nu se poate
Cununa de spini, in cuie batut
Nu se poate, o nu, nu, nu
Eu, eu Barabas
Ar fi trebuit sa mor in locul lui
2. Pilat m-a scos din inchisoare
Achedalma era tot pamantul
Treizeci de arginti mi-a pus in punga
Si m-a asemanat cu Iuda
3. Ma simt mereu patat de sange
Si noaptea grea ma impresoara
As vrea sa plec, sa fug departe
De lume sa nu fiu stiut
vineri, noiembrie 6
joi, octombrie 15
eu cu mine...
mi-e atat de greu cand raman doar eu cu mine... si nu pentru ca nu-mi place de cine sunt, sau pentru ca ma urasc... ci pentru ca nu am cu cine sa ma impart, sa impart universul... visul. ma gandesc uneori daca teama mea de singuratate e ceva tipic femeiesc, sau tipic mie...?
eu cred ca femeia e facuta prin natura ei sa imparta, sa se imparta, sa dea din fiinta ei ce are mai bun sau mai rau dar sa se ofere mereu, perpetuu caci altfel nu se intregeste... orice conteaza si orice este sentiment se masoara in oferirea pe un altar suprem si primirea in suflet a tot, a orice...
ma uit la exemple feminine din viata mea sau a altora... si cele care raman singure, intr-un fel sau altul, se pierd, se dezintegreaza, devin opace si parca inutile pe pamant... si cred ca pentru o femeie singuratatea de orice fel este o boala fatala. pentru ca jertfa si daruirea sunt in natura unei femei, si cand viata sau cineva ii rapeste acest dar, cand nu mai are cui, femeia nu mai poate fi decat o frunza moarta calcata de ploaie...
e trist ca... niciodata nu e numai vina ei.
e trist ca... uneori nu mai poti umple goluri.
nu cred in zicala ca "nimeni nu e de neinlocuit"... toti suntem unici, si deci nimeni nu poate inlocui pe nimeni. nu poate trai in locul lui. nu poate sterge amintirea. nu poate fi in singuratatea celuilalt. oare viata e un fel de a ne aduce laolalta singuratatile? oare dragostea e un fel de a ne intrepatrunde golurile, pentru a le mari si cu jumatatea celuilalt care ti-a intersectat propriul gol... si de fiecare data cand se termina, singuratatea nu poate fi decat mai mare... mai intensa, mai adanca decat toate celelalte de pana atunci...
pana cand? pana la eterna singuratate cand privim de Sus?
eu cred ca femeia e facuta prin natura ei sa imparta, sa se imparta, sa dea din fiinta ei ce are mai bun sau mai rau dar sa se ofere mereu, perpetuu caci altfel nu se intregeste... orice conteaza si orice este sentiment se masoara in oferirea pe un altar suprem si primirea in suflet a tot, a orice...
ma uit la exemple feminine din viata mea sau a altora... si cele care raman singure, intr-un fel sau altul, se pierd, se dezintegreaza, devin opace si parca inutile pe pamant... si cred ca pentru o femeie singuratatea de orice fel este o boala fatala. pentru ca jertfa si daruirea sunt in natura unei femei, si cand viata sau cineva ii rapeste acest dar, cand nu mai are cui, femeia nu mai poate fi decat o frunza moarta calcata de ploaie...
e trist ca... niciodata nu e numai vina ei.
e trist ca... uneori nu mai poti umple goluri.
nu cred in zicala ca "nimeni nu e de neinlocuit"... toti suntem unici, si deci nimeni nu poate inlocui pe nimeni. nu poate trai in locul lui. nu poate sterge amintirea. nu poate fi in singuratatea celuilalt. oare viata e un fel de a ne aduce laolalta singuratatile? oare dragostea e un fel de a ne intrepatrunde golurile, pentru a le mari si cu jumatatea celuilalt care ti-a intersectat propriul gol... si de fiecare data cand se termina, singuratatea nu poate fi decat mai mare... mai intensa, mai adanca decat toate celelalte de pana atunci...
pana cand? pana la eterna singuratate cand privim de Sus?
miercuri, octombrie 14
imi pare rau ca nu a fost ca intr-un vis... cu happy end. dar pot vedea totusi happyendul cerebral din tot ce-a fost si a ramas. ma ridic cum pot si merg mai departe, cu aceleasi vise si dorinte de cand ma stiu. ma intreb daca oamenii pot fi oameni dupa ce s-au cunoscut mai mult, sau apropierea naste limite de comunicare si pe planuri neutre chiar...ma intreb daca realitatea ne-a jucat o festa, sau daca noi am jucat realitatii o festa care ne-a mers... un timp. ma intreb daca va fi mai bine asa pentru mine, pentru tine.
mi s-a spus la un moment dat ca un lucru daca nu se intampla asa cum imi doresc... este posibil sa nu fi trebuit sa se intample de fapt... undeva acolo sus cineva stie de ce se petrec lucrurile intr-un fel si nu altfel...
si eu ma incred in Dumnezeu. si in mine.
doare tot. ma dor eu pe mine. ma dori tu. au fost prea multe si au durut prea mult, ma lupt cu toate sa ies la o suprafata care sa nu ma sufoce. nu urasc si mi-ar placea sa nu fiu urata pentru nimic. nu judec si mi-ar placea sa nu fiu judecata pentru ce sunt si cat pot.
vreau doar sa nu-mi mai planga toata fiinta si sa pot... candva, sa mai simt...
mi s-a spus la un moment dat ca un lucru daca nu se intampla asa cum imi doresc... este posibil sa nu fi trebuit sa se intample de fapt... undeva acolo sus cineva stie de ce se petrec lucrurile intr-un fel si nu altfel...
si eu ma incred in Dumnezeu. si in mine.
doare tot. ma dor eu pe mine. ma dori tu. au fost prea multe si au durut prea mult, ma lupt cu toate sa ies la o suprafata care sa nu ma sufoce. nu urasc si mi-ar placea sa nu fiu urata pentru nimic. nu judec si mi-ar placea sa nu fiu judecata pentru ce sunt si cat pot.
vreau doar sa nu-mi mai planga toata fiinta si sa pot... candva, sa mai simt...
duminică, august 9
Declaratia de la Praga
Semnati pentru memoria lor... daca nu pentru altceva...
http://praguedeclaration.org/
http://praguedeclaration.org/
duminică, iulie 5
te iubesc cu mila si cu groaza...
Acum sunt mai pustiu ca totdeauna
De cand ma simt tot mai bogat de tine
Si-mi stau pe tample soarele si luna
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine.
Si uite n-are cine sa ne-ajute
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale.
Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru vesnicie.
Prin gari descreierate accidente
Marfare triste vin in miezul verii
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente
Ca sa te apropii si ca sa te sperii.
Jur imprejur privelisti aberante
Copii fragili ducand parinti in spate
Batrani cu sanii gri de os pe pante
Si albatrosi venind spre zari uscate.
Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru vesnicie.
Mi-e dor de tine si iti caut chipul
In fiecare margine a firii
In podul palmei daca iau nisipul
Simt un inel jucandu-se de-a mirii.
I-aud prin batalii din vreme-n vreme
Ostasii garzii tale ti se-nchina
Iubita mea cu foarte mari probleme
Cu chip slavon si nume de regina.
Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru vesnicie.
De cand ma simt tot mai bogat de tine
Si-mi stau pe tample soarele si luna
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine.
Si uite n-are cine sa ne-ajute
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale.
Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru vesnicie.
Prin gari descreierate accidente
Marfare triste vin in miezul verii
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente
Ca sa te apropii si ca sa te sperii.
Jur imprejur privelisti aberante
Copii fragili ducand parinti in spate
Batrani cu sanii gri de os pe pante
Si albatrosi venind spre zari uscate.
Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru vesnicie.
Mi-e dor de tine si iti caut chipul
In fiecare margine a firii
In podul palmei daca iau nisipul
Simt un inel jucandu-se de-a mirii.
I-aud prin batalii din vreme-n vreme
Ostasii garzii tale ti se-nchina
Iubita mea cu foarte mari probleme
Cu chip slavon si nume de regina.
Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru vesnicie.
sâmbătă, iunie 20
genunchii la gura
am obosit sa mai sper, sa mai vreau, sa mai cred in ceva. am obosit ca om si simt cum a obosit pamantul de sub picioarele mele de propria-mi calcare... a obosit noaptea sa ma mai indure treaza si ziua sa ma adoarma in cosmaruri. am obosit eu sa mai intind mana infinitului din mine in cautarea mea. m-am pierdut undeva. in mii de particule care niciodata nu ma vor mai crea asa cum am fost candva, poate doar botita si descompusa pe alocuri. cu lipsuri din mine.
mi-a obosit lacrima si gandul se sparge ca de un mal abrupt. vine altul si ecoul lui ma sperie si ma arunca in genune. mi-a obosit suflarea si respiratia mi-e gheara pe perete scrijelita cu forta. am obosit sa mai fiu.
imi frec ochii cu dorinta acuta de ai intoarce pe partea cealalta, sa priveasca in mine... ce-a mai ramas. imi frang inima cu o putere nebuneasca, doar sa reusesc sa ma scutur de spini si sa raman nimicul acela crud. imi arunc mintea in delir si vreau sa ma golesc total sa-mi reumplu nuditatea ratiunii cu mine insami la loc.
ma vreau. dar nu mai sunt. niciunde.
joi, iunie 18
ma-ncred in mine si-n nimic
sunt delir si parere
sufletul mi-e mozaic
de lacrimi amare.
ma-ncred in tine si-n nimic
in "oricum va fi bine"
pun cafeaua la ibric
si astept sa vina Maine.
mozaic intr-un ibric de lacrimi si cafea
ma sufoca Maine, si totusi e aievea
sunt parere si delir, asteptare si nimic
esti vis si durere
dragostea... vietii mele.
sunt delir si parere
sufletul mi-e mozaic
de lacrimi amare.
ma-ncred in tine si-n nimic
in "oricum va fi bine"
pun cafeaua la ibric
si astept sa vina Maine.
mozaic intr-un ibric de lacrimi si cafea
ma sufoca Maine, si totusi e aievea
sunt parere si delir, asteptare si nimic
esti vis si durere
dragostea... vietii mele.
timpul inapoi
"hai sa dam timpul inapoi, ce zici?"
adica inapoi la ziua in care mi-ai trimis aceasta poza... si m-ai intrebat daca acolo soarele rasare sau apune... am stabilit impreuna ca e vorba de un apus. in mare. ca nu e vorba de marea noastra de unde rasare soarele.
metafora de inceput. poate ca si noi dintr-un apus ne-am creat iubirea... si ne-am inecat-o intr-o mare din care nu rasare niciodata...soarele. trist. dar adevarat.
si mai trist este ca viata merge inainte. si liberul arbitru nu are efecte retroactiv. nu putem da timpul inapoi. si chiar daca o facem pentru o secunda, o ora, o zi, cand revenim la realitate ne dam seama ca am fost dusi in viitor fara voia noastra, pentru ca timpul merge numai... inainte. ori nu putem sa ne agatam de imaginatie si vis pretutindeni, mereu.
nu regret insa timpul trecut. deloc. ramane amprenta adanca in suflet. ramane in prezent si creaza viitorul meu. dar "inapoi" n-avem cum s-o luam. din pacate.
vineri, iunie 12
inchid ochii
ma ascund in spatele unor gene tremurande si sper sa vad cu alti ochi...si nu vad. sau vad nimicul ce se asterne in suflete si-n minti. nici macar oglinda aceea in care ma priveam uneori, rareori, n-o vad si nu ma recunoaste. si gaura cheii spre viitor s-a astupat. raman doar eu. dar nu vad nimic.
si sunt ingeri undeva acolo care vegheaza si se roaga... fata de care mi-e rusine si ma ascund in zile negre, ingeri la care se indreapta gandurile mele si bucuriile efemere... ingeri care privesc de departe.
sunt prea multi ingeri totusi. si oamenii au disparut.
as vrea sa scap... de mine.
si sunt ingeri undeva acolo care vegheaza si se roaga... fata de care mi-e rusine si ma ascund in zile negre, ingeri la care se indreapta gandurile mele si bucuriile efemere... ingeri care privesc de departe.
sunt prea multi ingeri totusi. si oamenii au disparut.
as vrea sa scap... de mine.
luni, iunie 1
noapte buna
noapte buna este atunci cand somnul dulce se amesteca precum intr-un pastel cu gandurile zilei ce inchide ohii peste mine. cu ganduri dulci si miresme calde. o zi cu doruri si calatorii colorate. noapte buna este atunci cand rugaciunile mele ma fac sa ma simt mai aproape de Dumnezeu si de mine insami, atunci cand e lumina in suflet.
noapte buna este atunci cand amintirile imi sunt alint, nu chin, atunci cand oboseala nu-mi este epuizare si moarte, ci nevoie de odihna ca de apa curata. noapte buna este atunci cand ingerii sortii sunt buni si ratiunile mintii nu taie adanc.
noapte buna este atunci cand plutesc de bucuria unui moment marunt de peste zi. atunci cand reusesc sa vad fiecare frunza si sa ascult fosnetul orasului.
noapte buna este cand reusesc sa creez ceva din mine, cu mine, prin mine. cand ofer si primesc, chiar si un zambet curat.
noapte buna este atunci cand lacrimile sunt uscate in retina inimii si nu mai curg, caci nu au loc de minunile de peste zi. noapte buna este atunci cand sunt tinuta in brate, chiar si in vis. cand ma simt aproape de cei de departe si ma simt ca apartin celor la care se indreapta dorurile mele.
noapte buna este atunci cand tacerea spune mai multe decat orice cuvant, sau cand cuvintele au facut mai mult decat toate gesturile la un loc.
noapte buna este atunci cand ascult valuri... chiar si la sosea. sau cand ploaia nu doare, chiar de e gri. atunci cand e plin paharul.
noapte buna e atunci.
si n-a mai fost demult.
noapte buna este atunci cand amintirile imi sunt alint, nu chin, atunci cand oboseala nu-mi este epuizare si moarte, ci nevoie de odihna ca de apa curata. noapte buna este atunci cand ingerii sortii sunt buni si ratiunile mintii nu taie adanc.
noapte buna este atunci cand plutesc de bucuria unui moment marunt de peste zi. atunci cand reusesc sa vad fiecare frunza si sa ascult fosnetul orasului.
noapte buna este cand reusesc sa creez ceva din mine, cu mine, prin mine. cand ofer si primesc, chiar si un zambet curat.
noapte buna este atunci cand lacrimile sunt uscate in retina inimii si nu mai curg, caci nu au loc de minunile de peste zi. noapte buna este atunci cand sunt tinuta in brate, chiar si in vis. cand ma simt aproape de cei de departe si ma simt ca apartin celor la care se indreapta dorurile mele.
noapte buna este atunci cand tacerea spune mai multe decat orice cuvant, sau cand cuvintele au facut mai mult decat toate gesturile la un loc.
noapte buna este atunci cand ascult valuri... chiar si la sosea. sau cand ploaia nu doare, chiar de e gri. atunci cand e plin paharul.
noapte buna e atunci.
si n-a mai fost demult.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)