sâmbătă, mai 7

mai

mai... cam friguros pentru gusturile mele. dar mi se intampla tot ce imi doresc, intr-o viteza halucinanta... incat vremea gri se transforma prin ochelarii mei in mii de pasteluri calde.

am vazut marea... marea mea verde, albastra, neagra si in nuantele acelea de la rasarit si de la apus... am privit in gol si m-am gandit la noi. n-am avut curaj sa merg acolo unde te-am lasat... ultima data. dar m-am sprijinit de stalpul din golful unde ne-am iubit penultima oara.... si ma gandeam cu drag la tot ce-a fost.

a mai fost un Paste, si Bucovina... si toate mi-au impaturit amintiri si dorinte peste un suflet rece. mi s-a facut un pic mai cald in perioada asta. dar ma simt atat de rationala incat ma intreb unde e copila aceea care tanjea cu disperare, care facea obsesii din amoruri, care dorea cu patima si durea? unde e "in love with love"ul si copilaria dulce? unde e nevoia si puterea de a ma lasa dusa de val? ...am crescut.

mi se intampla sa fac lucruri frumoase...viitorul chiar suna cum trebuie in postul anterior. voi organiza un eveniment de amploare pentru o comunitate draga mie. si... se pare ca mi-am gasit job. chiar doua. unii imi zic ca am noroc... altii nici nu ma mai intreaba ce fac. e chiar atat de neacceptat faptul ca... intr-un fel, ma descurc si cad mereu in picioare? starnesc asa ciuda daca va zic ca eu luni incep la 12? ca pot face minuni de acasa, si ca oricum, la birou se fumeaza din fotoliu? ca merg pe jos 12 minute pana la munci si ca bucur o mie de suflete prin tot ce intreprind?

2 comentarii:

Septembrie spunea...

Te-ai maturizat, ne-am maturizat....dar, undeva ascuns mai există nebunia aceea copilărească. Eu cred că trebuie doar ca cineva să spargă zăvorul....

anaid spunea...

"mai" e loc, :) ca bine iti sta focalizata! pup.