madalina manole... eram tiza ei. ea mi-a spus asta la 12 ani cand am tarat-o pe mama la patinuarul floreasca. isi lansa un album acolo, era frumoasa, era inalta, era singurul meu idol... in afara de ea nu am avut postere, albume, nu eram fanul nimanui asa cum imi placea de ea...am ascultat-o pe vinil prima data la pickup-ul acela rusesc la care am ascultat primele muzici bune din viata mea, pe caseta, pe cd... cand am vazut-o pe patinuar mi se implinise un vis. e un moment din copilaria de dupa stingerea tatalui meu, pe care mi-l amintesc ca fiind unul dintre cele mai minunate. un moment pe care mama a avut grija si dragoste sa mi-l ofere...
acum 2 ani am zugravit cu V. pe melodiile ei. dadeam cu trafaletul verde pe pereti si fredonam fericita. V. facea misto de mine... dar eu eram fericita. cand stateam cu A. sau cu sora mea pe la mine faceam seri de muzica usoara romaneasca, de slagare si cantam din toti rarunchii dansand prin casa. era un suflet frumos. era... un personaj in care ma regaseam... am mai avut postari cu versuri din melodiile ei, pe muzica ei pictam, scriam, plangeam si zambeam. nu pot sa cred. am impresia ca e un vis prost.... de ce?
curg lacrimi pe obrazul meu si ma simt mica... neputincioasa. nu inteleg moartea, n-am s-o inteleg niciodata, e singurul moment in care imi ridic ochii spre cer si intreb "de ce?". e singura clipa cand iau la rost divinitatea si vreau un raspuns, pe care nu-l primesc. ma resemnez. dar amarul ma inunda si scurg fluvii sarate...
nu si ea....
miercuri, iulie 14
marți, iulie 13
stele pe picior
e dimineata si totusi noapte. stau cu picioarele ridicate pe birou si-mi place cum se vad, chiar am picioare sexi, da. si ma gandesc ca mi le-as dori sarutate, linse, asa in pozitia asta sa-mi iesi de sub birou si sa ma alinti doar. ascult paula seling, frumoasa femeie... misto voce. o sa-ti cant miercuri la karaoke. o sa cant lumii intregi. mananc ciocolata.
a iesit fantastic expozitia. sunt fericita si implinita. e minunat sa vezi oameni impreuna, desi diferiti, atat de aproape in detalii de fond... de valoare. numai detaliul ne-a adus impreuna, acel detaliu, acea particula infima care strange laolalta suflete pribegi, prin lumi si vieti diferite, opuse chiar. multumesc sora mea, si V. si mama, si S si fetele mele,... si toti care ati fost acolo pentru noi. poate ca nici macar nu realizati cat a insemnat o simpla prezenta... sau absenta. uneori si absentele conteaza.
fumez cu pofta. sunt fericita.
a iesit fantastic expozitia. sunt fericita si implinita. e minunat sa vezi oameni impreuna, desi diferiti, atat de aproape in detalii de fond... de valoare. numai detaliul ne-a adus impreuna, acel detaliu, acea particula infima care strange laolalta suflete pribegi, prin lumi si vieti diferite, opuse chiar. multumesc sora mea, si V. si mama, si S si fetele mele,... si toti care ati fost acolo pentru noi. poate ca nici macar nu realizati cat a insemnat o simpla prezenta... sau absenta. uneori si absentele conteaza.
fumez cu pofta. sunt fericita.
duminică, iulie 11
bum bum
imi bate inima cu putere, pentru ca de la un timp mi-o ia razna aiurea... si pentru ca am emotii pentru azi. iubesc da? nu barbati. pe: sora mea, mama, dodo, lumea de la liceu, lumea de la facultate, puiu meu de care mi-e dor ca a picat ca un bobocel la fundul unei fantani fermecate. da' macar sa strige deacolo sa vaz ca mai exista. da. va iubesc pe toti. azi. si cred ca si maine tot in formatia asta.
ma duc pitzi la vernisaj. mi-am pus sandale albe si rochita capucino. sa baleasca toti si eu sa sustin sorela in activitati artistico-mistice. mi-am dat si neamul la ziar, ce fericita sunt!
vad ca a iesit si soarele, deci tata imi face cu ochiul. azi ce e? 11 ce coincidenta. frumoasa da. si alta coincidenta? pe strada cu vernisajul o cheama "sfantul stefan". si alta? e la nr 13!!! ah cate sunt, ce-mi plac.
sa tineti pumnii si sa aplaudati, in acelasi timp, ia sa va vad, puteti? :p
ma duc pitzi la vernisaj. mi-am pus sandale albe si rochita capucino. sa baleasca toti si eu sa sustin sorela in activitati artistico-mistice. mi-am dat si neamul la ziar, ce fericita sunt!
vad ca a iesit si soarele, deci tata imi face cu ochiul. azi ce e? 11 ce coincidenta. frumoasa da. si alta coincidenta? pe strada cu vernisajul o cheama "sfantul stefan". si alta? e la nr 13!!! ah cate sunt, ce-mi plac.
sa tineti pumnii si sa aplaudati, in acelasi timp, ia sa va vad, puteti? :p
sâmbătă, iulie 10
rupere in pulbere
rupeti din mine
sunt si amintirile voastre aici.
opriti ce va doriti
iar pe mine lasati-ma LIBER.
sa pot face tot ceea ce mi-am dorit
caci voi nu intelegeti viata.
nu sunteti destul de nebuni.
si nici macar nu ati deschis ochii
nici macar asta.
cultilor! priviti-ma cum rad.
ar trebui sa va desena-ti pe pereti.
apoi sa va priviti pana incepeti sa dansati.
Rupeti din mine, opriti-va amintirile!
Si duceti-va dracu si voi si ele.
Ma voi intoarce sa mancam 3 copaci impreuna.
dar numai lasati-ma gol, chiar de voi parea mort.
caci nu vad decat durere cu voi langa mine.
prea multe sentimente mi-ati lasat...
ochelari de ploaie a zis-o mai bine decat puteam eu... intr-un moment in care exact asa ma simt. nu e coincidenta, e firesc, sunt mii de suflete pe lume care simt la fel, in colturi rapuse, spulberate...in gratiile amintirilor prinse si fara speranta de eliberare, oricat de "libere" ar fi, ar parea....
da. sunt libera, desi nu libera de ele care ma secatuiesc, de ele, amintiri din care ma si adap uneori.
voi nu intelegeti viata, nu sunteti destul de nebuni... de nebuni frumosi, deschisi, puri, nebunia aia inteligenta din care sorbi placerea pura de a trai sau durerea reala in care iti vine sa te sfasii singur ca sa nu mai fii...esti nebun daca privesti frunzele si stai cu orele singur la o cafea, sau in ploaie. esti nebun daca inchizi telefonul si pur si simplu te eliberezi de tine, de ei, de viata. iti iei pauza de la "traiesc" sau de la "traiesc pentru tine"... esti nebun in ochii lor. esti nebun daca plangi cu anii si nu asculti de "o sa treaca, ai sa vezi", esti nebun daca nu vrei, daca vrei, daca orice....ei da, mi-as dori sa traiesc intr-un spital de nebuni in cazul asta...tata? vei fi si tu acolo nu? nu la spital. acolo te punem director. la expozitie, da?
miercuri, iulie 7
prin ochelarii mEI...
ochelaristele lui tata, eu si sora mea. Oana canta la flaut si face poze. pe langa multe altele pe care le face. sor-sa mai mica e mai putin artista, dar se implica in proiecte si promoveaza valori... ce mandru ar fi fost... si ce zambet ne-ar fi daruit....
fotografii facute privind statui din parcuri aglomerate de oameni grabiti si orbi. imagini care nu apar in alte panorame... pentru ca lumea ei nu e din lumea asta. Oana vede...altfel. si eu o iubesc pentru asta!
duminica la ora 18 in Bistro La Historia de pe strada Sfantul Stefan 13 are loc vernisajul expozitiei "Prin ochelarii mei". sunt franturi, detalii, lucruri la care Oana priveste indelung chiar si intr-o banala plimbare prin oras. asa vede ea lumea. mereu.
fotografii facute noaptea, stand la filozofii de viata simpla cu paznicul de la Casa Academicienilor, care a lasat-o sa intre inauntru, i-a aprins luminile... si a indemnat-o sa descopere o lume aparte, ce doar prin ochelarii ei se vede.
fotografii facute privind statui din parcuri aglomerate de oameni grabiti si orbi. imagini care nu apar in alte panorame... pentru ca lumea ei nu e din lumea asta. Oana vede...altfel. si eu o iubesc pentru asta!
marți, iulie 6
intoarceri
m-am intors din calatorie... calatorii. a fost frumos, perfect, complet. cu vise implinite peste limita si dorinte... cu relaxare si zambete. vreau pauza de mine vreo cateva zile. sa ma pun asa ca pe un bibelou in pat si sa dorm, si alt Eu sa se ridice deasupra mea, sa mediteze la nemurirea sufletului, la cate au fost, sunt si vor fi... dar eu nu vreau sa iau parte la toata analiza asta. eu sa dorm. si Eu sa analizeze. se poate?
presimt insomnii. lacrimi. doruri, nedreptate. explicatie. justificare. multe vorbe pentru nimic. si iar liniste. si iar haos. si iar dragoste. dupaia o sa murim ca oricum murim. punct.
ma vreau inapoi. ca sa ma duc inainte.
presimt insomnii. lacrimi. doruri, nedreptate. explicatie. justificare. multe vorbe pentru nimic. si iar liniste. si iar haos. si iar dragoste. dupaia o sa murim ca oricum murim. punct.
ma vreau inapoi. ca sa ma duc inainte.
sâmbătă, iulie 3
normalitatea e relativa
nu inteleg de ce... suntem atat de inversunati si pusi pe judecata. de ce sa arunci cu piatra cand ar trebui mai intai sa meditezi la ale tale, de ale altora se ocupa fiecare in parte sau cel de sus... de ce unii se simt responsabili acolo unde nu sunt, si din cauza iresponsabilitatilor lor oameni care nu ar trebui sufera.
de ce tatal copilului fuge cu amanta la mare si ea se simte vinovata de alegerile lui...desi il doreste pe el.
de ce mama plange si spera la un gest, in timp ce sotul o trateaza ca pe un obiect.
de ce copii cresc si judeca, cand parintii nu le-au vrut decat binele...
de ce mor oameni nevinovati si lasa in urma suflete si doruri care ucid in fiecare zi.
de ce batranul rade si tanarul plange in ziua de azi.
de ce iubirea e urata si murdara? de ce parca traim in lumea lui Hobbes unde razboiul e perpetuu si supravietuirea cu orice mijloc este singurul scop. de ce par toate astea firesti...
cum sa injuri o femeie? cum sa o lovesti? cum sa ii spui apoi ca din dragoste, ca altfel ar insemna ca nu-ti pasa si ca nu simti? cum sa inseli increderea si viata omului de langa tine, senin si impacat ca tot raul e spre bine?
cum? de ce?
eu am invatat sa iert de 70 de ori cate 7 dar.... la un moment dat nu mai pot. e peste vointa mea de a ierta si duce. ma revolt degeaba, urlu, plang, ating, sper, ma rog, urasc, si iubesc iar, si tot degeaba. unele lucruri nu se pot schimba. unii oameni nu se mai intorc de dincolo. unii nu mai pot fi schimbati.
raman Eu. e singura solutie.
azi am amar in gatlej. e fier incins.
de ce tatal copilului fuge cu amanta la mare si ea se simte vinovata de alegerile lui...desi il doreste pe el.
de ce mama plange si spera la un gest, in timp ce sotul o trateaza ca pe un obiect.
de ce copii cresc si judeca, cand parintii nu le-au vrut decat binele...
de ce mor oameni nevinovati si lasa in urma suflete si doruri care ucid in fiecare zi.
de ce batranul rade si tanarul plange in ziua de azi.
de ce iubirea e urata si murdara? de ce parca traim in lumea lui Hobbes unde razboiul e perpetuu si supravietuirea cu orice mijloc este singurul scop. de ce par toate astea firesti...
cum sa injuri o femeie? cum sa o lovesti? cum sa ii spui apoi ca din dragoste, ca altfel ar insemna ca nu-ti pasa si ca nu simti? cum sa inseli increderea si viata omului de langa tine, senin si impacat ca tot raul e spre bine?
cum? de ce?
eu am invatat sa iert de 70 de ori cate 7 dar.... la un moment dat nu mai pot. e peste vointa mea de a ierta si duce. ma revolt degeaba, urlu, plang, ating, sper, ma rog, urasc, si iubesc iar, si tot degeaba. unele lucruri nu se pot schimba. unii oameni nu se mai intorc de dincolo. unii nu mai pot fi schimbati.
raman Eu. e singura solutie.
azi am amar in gatlej. e fier incins.
joi, iulie 1
piele fina
am pielea ca de catifea, saten, bumbac moale... nu stiu. dar e atat de fina ca-mi vine sa ma pipai singurica si ma bucur de stratul asta atat de placut la atingere ce ma inveleste de la o vreme... sunt fericita.
am dat mana cu brazii si le-am transmis ceva secret catre varf. mi-am incordat fiecare muschi in parte si incet, apoi, am reusit sa relaxez fiecare bucatica din mine pana la pleostirea finala. apogeul relaxarii. m-am eliberat de stres. sunt asadar apta pentru noi stresuri, poftiti va rog de ma stresati!
mi-e dor ca de obicei. dar nu ma doare. nu ma mai doare dorul de la un timp si tare bine-mi este asa.
m-am dat in leagan ca un copil si am privit in avantul acela cerul si crengile...m-am intins pe iarba verde si mi-am adus aminte de visul meu cu flori de camp si miros de fan proaspat. am zambit la soare si soarele mi s-a furisat pe sub tricou. mi-era cald si simteam cum razele ma cuprind. am sarutat un copac din padure. pur si simplu, l-am imbratisat si mirosit adanc. mi-am lipit buzele de scoarta lui si am lasat acolo amprenta mea. am mers mult si m-am gandit la drumuri si carari. la vieti si morti... am baut apa limpede si am ascultat susurul ce curge cand pietrele raman...am iubit ploaia.
abia astept marea. imi iau ramas bun, cu aerul asta rece si usturator de proaspat in plamani si suflet. muntii raman in urma sa vegheze. si sa sufle vant ca sa ajung mai repede in valuri si alge. tot marea... tot nisipul si cerul acela deschis si mult... tot tarmul si scoicile... sunt pentru mine pansamentul ideal, complet, la boala Sinelui.
vin...
am dat mana cu brazii si le-am transmis ceva secret catre varf. mi-am incordat fiecare muschi in parte si incet, apoi, am reusit sa relaxez fiecare bucatica din mine pana la pleostirea finala. apogeul relaxarii. m-am eliberat de stres. sunt asadar apta pentru noi stresuri, poftiti va rog de ma stresati!
mi-e dor ca de obicei. dar nu ma doare. nu ma mai doare dorul de la un timp si tare bine-mi este asa.
m-am dat in leagan ca un copil si am privit in avantul acela cerul si crengile...m-am intins pe iarba verde si mi-am adus aminte de visul meu cu flori de camp si miros de fan proaspat. am zambit la soare si soarele mi s-a furisat pe sub tricou. mi-era cald si simteam cum razele ma cuprind. am sarutat un copac din padure. pur si simplu, l-am imbratisat si mirosit adanc. mi-am lipit buzele de scoarta lui si am lasat acolo amprenta mea. am mers mult si m-am gandit la drumuri si carari. la vieti si morti... am baut apa limpede si am ascultat susurul ce curge cand pietrele raman...am iubit ploaia.
abia astept marea. imi iau ramas bun, cu aerul asta rece si usturator de proaspat in plamani si suflet. muntii raman in urma sa vegheze. si sa sufle vant ca sa ajung mai repede in valuri si alge. tot marea... tot nisipul si cerul acela deschis si mult... tot tarmul si scoicile... sunt pentru mine pansamentul ideal, complet, la boala Sinelui.
vin...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)