joi, iulie 1

piele fina

am pielea ca de catifea, saten, bumbac moale... nu stiu. dar e atat de fina ca-mi vine sa ma pipai singurica si ma bucur de stratul asta atat de placut la atingere ce ma inveleste de la o vreme... sunt fericita.

am dat mana cu brazii si le-am transmis ceva secret catre varf. mi-am incordat fiecare muschi in parte si incet, apoi, am reusit sa relaxez fiecare bucatica din mine pana la pleostirea finala. apogeul relaxarii. m-am eliberat de stres. sunt asadar apta pentru noi stresuri, poftiti va rog de ma stresati!

mi-e dor ca de obicei. dar nu ma doare. nu ma mai doare dorul de la un timp si tare bine-mi este asa.

m-am dat in leagan ca un copil si am privit in avantul acela cerul si crengile...m-am intins pe iarba verde si mi-am adus aminte de visul meu cu flori de camp si miros de fan proaspat. am zambit la soare si soarele mi s-a furisat pe sub tricou. mi-era cald si simteam cum razele ma cuprind. am sarutat un copac din padure. pur si simplu, l-am imbratisat si mirosit adanc. mi-am lipit buzele de scoarta lui si am lasat acolo amprenta mea. am mers mult si m-am gandit la drumuri si carari. la vieti si morti... am baut apa limpede si am ascultat susurul ce curge cand pietrele raman...am iubit ploaia.

abia astept marea. imi iau ramas bun, cu aerul asta rece si usturator de proaspat in plamani si suflet. muntii raman in urma sa vegheze. si sa sufle vant ca sa ajung mai repede in valuri si alge. tot marea... tot nisipul si cerul acela deschis si mult... tot tarmul si scoicile... sunt pentru mine pansamentul ideal, complet, la boala Sinelui.

vin...

Niciun comentariu: