joi, iulie 29

autosuficienta

nu inseamna sa nu-ti doresti nimic in plus, sau sa te simti implinit... nici macar. e vorba de acceptare, de a lua lucrurile ca atare si de a merge Inainte cu fruntea sus, cu ochii deschisi, fara gene plecate in pamant si priviri peste umar.

eu ma simt bine cu mine. e loc si de mai bine. insa am lasat viata sa ma intoarca pe toate partile, nu de alta - dar sa vad si eu cum e din/in toate directiile, si acum, cu tot bagajul adunat, astept. frustrarile mi le accept, e primul pas in a le rezolva. nevoile le tin acolo, cand nu voi mai avea nici una o sa-mi ridic probleme serioase. le pastrez la foc mocnit dar nu ranjesc fals la reusitele altora, si nu tanjesc ipocrit la lucruri pe care stiu ca nu e momentul inca sa le am. gandurile mele uneori le afisez, alteori le inghit in cutiuta mea, si nu le las sa faca rau nimanui sau mie. slabiciunile... le recunosc. le salut cald de fiecare data, imi consum amarurile rezonabil la un pahar de lacrimi sau la o taclala cu fetele, scriind aici aberatii, insa exprimarile astea trec repede. cel mai bine e cand din slabiciune se naste creatie, si raman cu un tablou, cu ceva versuri sau cu un timp al meu singuratic in care am intrerpins ceva concret, asa de nervi, de dor, de amar sau de dulce... tasneste ceva pentru eternitate din toate.

oglinda e cel mai bun exercitiu de autosuficienta. ma uit la trecut si nu regret nimic, pentru ca simt ca m-a cladit cu tot ce sunt acum. oglinda-prezent ma recunoaste si ma intregeste, si fiecare dimineata a sortii o primesc cu zambete si prudenta. metoda cea mai buna de a nu te darama nimic este constiinta, ratiunea, sa recunosti printre aburi cauza si efectul, primul si ultimul pas in Infinit, sa conturezi desenul si abia apoi sa-l colorezi. viitorul vine oricum, indiferent de incordari sau spasme. e acolo, ma asteapta. nu pot decat sa ma accept asa, si sa asum toata fiinta mea spre evolutie.

mi-e bine da. atunci, acum si intotdeauna sunt Eu. va recomand.

Niciun comentariu: