joi, iulie 15

bai nu

nu ma intereseaza ca e hulita, batjocorita, ca se vorbeste de bine, de rau, de parca ar fi un nimeni sau ca de o vedeta. ma doare pentru ca Eu am vazut-o intr-un fel anume. putea fi alta. putea fi oricine. de crengi avem cu totii nevoie la un moment dat, si Ea mi-a fost creanga. si acum s-a rupt. si o privesc de sus, in jos, sau invers, si-mi pare rau pana la Dumnezeu si inapoi. si n-are de ce sa-mi fie jena de asta.

aici nu mai e vorba de a fi fan, sau de a iubi un idol. e vorba de ceea ce la un moment dat a facut parte din tine, din viata ta, din timpul tau, din mine... si care dispare ca prin magie. magie neagra sau alba, nu conteaza. dispare si ramane un gol. maine sau poimaine imi voi reveni, da. dar vor fi goluri de momente in viata mea cand imi voi aminti. si eu de astfel de amintiri nu mai am nevoie. nu mai pot. doare...

citesc tot felul de comentarii, pamflete, condoleante, doruri sau aluzii...mai conteaza ca e sinucidere sau nu? conteaza ca a placut unora, si pentru altii a trecut indiferenta? conteaza ca a murit in glorie sau in depresii? oamenii chiar simt nevoia sa se exprime in Absente. se deschid numai cand usile se inchid, eventual definitiv. gasesc inspiratie acolo unde tocmai nu mai e. e paradoxal? sau firesc?

imi vine sa scriu si sa tac in acelasi timp. moartea se contempla. nu se comenteaza... moartea e frumoasa si murdara in acelasi timp. moartea e mister si poate de aceea da loc la atatea randuri si vorbe in vant.

moartea e moarte. punct.

Niciun comentariu: