marți, iulie 20

cine esti tu?

cine esti tu sa ma judeci pe mine, cu bune si rele? cumva oglinda fermecata care-mi zice "du-te urato si plimba-te ca e alta mai frumoasa ca tine pe pamant"? si chiar daca ar fi asa, ce forta magnifica crezi ca m-ar face sa-mi pese in vreun fel de alta, sau de tine, de tine-tu sau de tine-oglinda?

cine esti tu sa dai cu lopata cuvinte peste mine, sa ma ingropi de vie cand inca mai respir si sa arunci cu nerusinare primul cu piatra? cumva vreun "Maria cea neprihanita si fara de pacat"?

cine esti tu sa te anunti in fata mea cu ceea ce vrei sa intreprinzi, sa ma anunt in fata ta cu plecaciuni cand vreau sa misc un deget? cine esti tu? cumva ai suflat asupra mea si mi-ai dat viata? nu dragule, ai scuipat si am murit ca sa renasc mai buna, si mai puternica, si nimeni si nimic de la moartea mea incoace nu ma va face pulbere din nou!

daca nu cer nu vreau sa primesc. daca nu mi se ofera, nu cer si nu tanjesc. e simplu. si frumos.
de ce te complici? de ce incerci sa ma complici din nou? viata e roz, pune-ti ochelari! sau scoate-ti ochii mai bine, fara ei ti se vor dezvolta alte simturi intru bucuria si pacea tuturor!

Amin.

3 comentarii:

ochelari de ploaie spunea...

cea mai mare greseala a omului este ca judeca, ar trebui sa incetam sa judecam persoanele de langa noi, chiar daca le cunoastem sau nu, ar trebui sa ne privim pe noi in oglinda si sa ne judecam, nu pe altcineva. tot ce putem face e sa intelegem... si poate peste multi ani vom reusi sa putem spune zambind Ca suntem oameni.

(alex)andra spunea...

unii sunt mai Oameni decat altii, asa zic ei... nu stiu...

Alexandra spunea...

Cam asta e la noi..judecam..barfim..si tot tacamu..dar la ei nu se uita...