sunt cu mama la mare, la neptun. am impresia ca marea de aici e alta mare. am facut cam o ora de la hotel la plaja, ocolind zona cu "acces interzis" unde se zice ca vine Basescu la zen-uiala pe aici. am facut insolatie pana la plaja, si cand am nimerit acolo... toata lumea imbracata. adica sunt singura topless.
mama jenata ma tot indeamna sa-mi pun chestii pe mine sau sa cautam un loc unde mai sunt si altele asa despuiate. ca raspuns, mi-am cumparat un tanga minuscul, ca sa fie tacamul complet. poate initiez o noua moda la neptun. pana joi o sa numar tipele dezinhibate si va tin la curent.
in hotelul asta umbla lumea la costum. mi se pare ca nu se petrece ce trebuie pe aici. sau ma rog, notiunea mea de "mers la mare" n-are nici o legatura cu izul asta de scrobit de pe aici.
joi ma duc la marea mea. de la 2mai la vama veche. acolo sunt scoici si alge. iubiri ingropate in nisip fierbinte si corturi in care se fac balti de placeri. acolo sunt maci pe mal si bate vantul altfel.
promit niste postari pe paginile alea indecente. cumva cineva deodata, m-a umplut de inspiratii umede :)
see u soon.
marți, iunie 19
joi, iunie 14
dimineata
pentru ca m-am trezit la 8 pot sa scriu deja despre o mare de chestii care mi s-au petrecut:
C: ma indrept spre Capitala, ce faci?
AM: Capitala te asteapta cu picioarele larg deschise...
...in 85 e de vis! batranii de 70+ se rastesc la sofer la statia cismigiu, ca de o ora il asteapta. omu le zice sa faca reclamatie. ei riposteaza ca o sa-si piarda jobul sau ca nu se rezolva nimic. pai asta e, sunt 4 troleibuze pe ruta, soferul isi face datoria, ba mai mult, te indeamna sa faci ceva concret in speranta ca se vor rezolva lucrurile si pentru el si pentru calatori... si babetele prefera sa-l faca terci din vorbe... de vis! nu inteleg unde se mai grabesc batranii nostri ca oricum au ajuns departe....
... secretariatele din facultati sunt de vis! program de la 12 la 14, cu liste la intrare care se fac de pe la 10-11. era o vreme cand parintii mei se inscriau pe liste la ratie :) nu suntem chiar atat de departe pe cat ne place sa credem.
... un cismigiu frumos, cu izuri de vara si mult verde. colorat. canta pasarelele si urla paunii albi.
... mi-am mangaiat coperta de la dizertatie de parca era ceva nepretuit. am ridicat-o azi in ploaie, de la romana, si arata ca o carte frumoasa de povesti. e creatia mea, munca mea, terminata, implinita... un sentiment fantastic!
...bai, viata e frumoasa, bai! priveste cerul scrie pe cladiri in mijlocul santierelor si zonelor dezafectate de pe la gara de nord. true!
C: ma indrept spre Capitala, ce faci?
AM: Capitala te asteapta cu picioarele larg deschise...
...in 85 e de vis! batranii de 70+ se rastesc la sofer la statia cismigiu, ca de o ora il asteapta. omu le zice sa faca reclamatie. ei riposteaza ca o sa-si piarda jobul sau ca nu se rezolva nimic. pai asta e, sunt 4 troleibuze pe ruta, soferul isi face datoria, ba mai mult, te indeamna sa faci ceva concret in speranta ca se vor rezolva lucrurile si pentru el si pentru calatori... si babetele prefera sa-l faca terci din vorbe... de vis! nu inteleg unde se mai grabesc batranii nostri ca oricum au ajuns departe....
... secretariatele din facultati sunt de vis! program de la 12 la 14, cu liste la intrare care se fac de pe la 10-11. era o vreme cand parintii mei se inscriau pe liste la ratie :) nu suntem chiar atat de departe pe cat ne place sa credem.
... un cismigiu frumos, cu izuri de vara si mult verde. colorat. canta pasarelele si urla paunii albi.
... mi-am mangaiat coperta de la dizertatie de parca era ceva nepretuit. am ridicat-o azi in ploaie, de la romana, si arata ca o carte frumoasa de povesti. e creatia mea, munca mea, terminata, implinita... un sentiment fantastic!
...bai, viata e frumoasa, bai! priveste cerul scrie pe cladiri in mijlocul santierelor si zonelor dezafectate de pe la gara de nord. true!
smekereala
nu prea ma pricep eu la chestii dinastea cu legatul conturilor intre ele, dar lovita de nesomn mi-am tras pagina pe facebook. e cu like-uri. piticescu se face diva pe net!
va urma.
http://www.facebook.com/blog.piticescu
va urma.
http://www.facebook.com/blog.piticescu
NLP
o sa-ti povestesc cum visele pot fi atinse, ca de naruit ne-am lamurit cu totii. care nu te-ai lamurit, atunci afla ca tot de prin buzunarul tau ti se trage, nimic exterior nu e de vina pentru ce ti s-a naruit.
eu am avut de-a lungul vietii niste vise/visuri (tot aia e pentru mine ca pana la urma eu le creez pe amandoua). le-am numit eu "dorinte puternice" ca am constatat ca odata cu trecerea timpului astea au persistat. si la 16 ani, si la 20, si la 25 tot aia imi doream si tot aia ziceam cand ma intreba lumea ce vreau sa fac cand ma fac mare. deci punctele astea ideale la care vreau sa ajung au trecut conditia "timp", au strabatut varste si situatii, uitari si dureri, bucurii si intorsaturi si pana la urma tot au ramas in mine. e clar ca indiferent de semnele providentei (ascultate sau ignorate, bune sau rele) lucrurile alea trebuie sa se intample. ceea ce fac eu este sa accelerez sau sa incetinesc pasul pana la ele, dar cumva din strafunduri stiu ca ele se vor petrece, e dincolo de dorinta, e ca si cum ar fi deja implinite si astept doar sa le asist si eu. e... o "dorinta puternica". de care uneori uit, dar reapare, in zile, ani, pagini sau orice. de care uneori ma impiedic ca de un deja-vu si-mi aduc aminte ce vroiam de fapt si realizez ca m-am cam ratacit (momente de genul "ma vreau pe mine inapoi").
dorintele astea puternice cumva mi se implinesc. unele dintre ele sunt in constructie. si am ajuns la stadiul la care sa-mi constientizez procesul. sa ma vad de pe o tusa in proces si sa zic: uite asta sunt eu care FACE ceva ca sa ajunga ACOLO. si am ajuns la esenta lucrurilor. sa faci!
pai daca nu cumperi lozul, nu castigi la loto. cam asa ceva. facem atat de multe lucruri inconstient, si devenim constienti numai la capitolul Consecinte, Efecte. cam eronat. pai sa fim un pic constienti de ceea ce facem saptamanal, zilnic, daca nu chiar in fiecare clipa (e o performanta, iti trebuie doctorat pentru asta, te asigur) si atunci nu mai uitam nici destinatia initiala, propusa, nici planul, nici pe noi insine. e minunat.
miturile alea cu: in viata trebuie sa ai si un pic de noroc (nu, norocul ti-l faci singur) sau: unele lucruri pana la un punct sunt date, asa a fost sa fie, crucea ti-o duci ca asta e (nu prea, ti-o faci si apoi ti-o duci) ... toate astea sunt aberatii care sa te descotoroseasca de vina, constiinta, constienta, etc. abureli care iti dau dreptul inchipuit de a te resemna cu tine intr-un fel de balta falsa a existentei.
si bune si rele, vin din tine. alea de care nu suntem constienti, le plasam repejor si comod in bratele altora, sau ale asa-zisei providente. care exista, dar nu e de vina pentru nimic.
e frumos si sanatos sa FACI ce vrei, si sa o faci CONSTIENT. si o sa vezi ca parca esti magician: eu pot, eu sunt magician! :))
asa si inca o chestie: timpul e relativ. si pe asta tot tu il faci. sau il desfaci.
asa am ajuns sa am bicicleta cand eram mica. mi-am dorit mult.
asa am ajuns sa stau singura, sa nu lucrez, sa am prieteni, sa traiesc din mila altora si sa beau cafele gratis. mi-am dorit.
asa am ajuns sa fac mai multe facultati, sa nu-mi dau dizertatia doi ani - in care m-am bucurat de boemie, si sa o dau acum, in cateva zile 100 de pagini!
asa o sa ma bag la doctorat si voi avea cumva, candva o cariera in mediul academic. asa cum ziceam de mica.
tot asa, dorindu-mi tare, imi voi plimba copilul si catelul prin cismigiu, la un moment dat.
tot asa, acum beau apa plata cu lamaie si inca zambesc la un perete verde pe care mi l-am dorit. ma uit la un pian la care am tanjit ani de zile si acum il am, ma citesc si constat ca tot ce a contat in toata fiinta mea s-a indeplinit sau e pe cale sa se implineasca pentru ca ACUM si AICI sunt exact in locul in care mi-am dorit si in care trebuie sa fiu.
e fantastic. ba nu, e chiar real. sau e totuna :)
eu am avut de-a lungul vietii niste vise/visuri (tot aia e pentru mine ca pana la urma eu le creez pe amandoua). le-am numit eu "dorinte puternice" ca am constatat ca odata cu trecerea timpului astea au persistat. si la 16 ani, si la 20, si la 25 tot aia imi doream si tot aia ziceam cand ma intreba lumea ce vreau sa fac cand ma fac mare. deci punctele astea ideale la care vreau sa ajung au trecut conditia "timp", au strabatut varste si situatii, uitari si dureri, bucurii si intorsaturi si pana la urma tot au ramas in mine. e clar ca indiferent de semnele providentei (ascultate sau ignorate, bune sau rele) lucrurile alea trebuie sa se intample. ceea ce fac eu este sa accelerez sau sa incetinesc pasul pana la ele, dar cumva din strafunduri stiu ca ele se vor petrece, e dincolo de dorinta, e ca si cum ar fi deja implinite si astept doar sa le asist si eu. e... o "dorinta puternica". de care uneori uit, dar reapare, in zile, ani, pagini sau orice. de care uneori ma impiedic ca de un deja-vu si-mi aduc aminte ce vroiam de fapt si realizez ca m-am cam ratacit (momente de genul "ma vreau pe mine inapoi").
dorintele astea puternice cumva mi se implinesc. unele dintre ele sunt in constructie. si am ajuns la stadiul la care sa-mi constientizez procesul. sa ma vad de pe o tusa in proces si sa zic: uite asta sunt eu care FACE ceva ca sa ajunga ACOLO. si am ajuns la esenta lucrurilor. sa faci!
pai daca nu cumperi lozul, nu castigi la loto. cam asa ceva. facem atat de multe lucruri inconstient, si devenim constienti numai la capitolul Consecinte, Efecte. cam eronat. pai sa fim un pic constienti de ceea ce facem saptamanal, zilnic, daca nu chiar in fiecare clipa (e o performanta, iti trebuie doctorat pentru asta, te asigur) si atunci nu mai uitam nici destinatia initiala, propusa, nici planul, nici pe noi insine. e minunat.
miturile alea cu: in viata trebuie sa ai si un pic de noroc (nu, norocul ti-l faci singur) sau: unele lucruri pana la un punct sunt date, asa a fost sa fie, crucea ti-o duci ca asta e (nu prea, ti-o faci si apoi ti-o duci) ... toate astea sunt aberatii care sa te descotoroseasca de vina, constiinta, constienta, etc. abureli care iti dau dreptul inchipuit de a te resemna cu tine intr-un fel de balta falsa a existentei.
si bune si rele, vin din tine. alea de care nu suntem constienti, le plasam repejor si comod in bratele altora, sau ale asa-zisei providente. care exista, dar nu e de vina pentru nimic.
e frumos si sanatos sa FACI ce vrei, si sa o faci CONSTIENT. si o sa vezi ca parca esti magician: eu pot, eu sunt magician! :))
asa si inca o chestie: timpul e relativ. si pe asta tot tu il faci. sau il desfaci.
asa am ajuns sa am bicicleta cand eram mica. mi-am dorit mult.
asa am ajuns sa stau singura, sa nu lucrez, sa am prieteni, sa traiesc din mila altora si sa beau cafele gratis. mi-am dorit.
asa am ajuns sa fac mai multe facultati, sa nu-mi dau dizertatia doi ani - in care m-am bucurat de boemie, si sa o dau acum, in cateva zile 100 de pagini!
asa o sa ma bag la doctorat si voi avea cumva, candva o cariera in mediul academic. asa cum ziceam de mica.
tot asa, dorindu-mi tare, imi voi plimba copilul si catelul prin cismigiu, la un moment dat.
tot asa, acum beau apa plata cu lamaie si inca zambesc la un perete verde pe care mi l-am dorit. ma uit la un pian la care am tanjit ani de zile si acum il am, ma citesc si constat ca tot ce a contat in toata fiinta mea s-a indeplinit sau e pe cale sa se implineasca pentru ca ACUM si AICI sunt exact in locul in care mi-am dorit si in care trebuie sa fiu.
e fantastic. ba nu, e chiar real. sau e totuna :)
marți, iunie 12
pusha23 spunea...
"ce bine ca ma lasi sa scriu pe blogul tau !!!!mi-e frica de paginile albe....ma plictisesc de mooor....toate lumea vorbeste de munci istovitoare ..eu as vrea sa ma ascund sub un copac ,sa vad doar raze .sa am creioane si hartie si sa imi portretizez alter-ego-urile.....dar nu pot. sunt blocata in realitate...nu mai vreau !!!!!!!!"
imi venea sa te invit sub un copac cu sevaletul chiar azi, acum, desi nu te cunosc.... trebuie sa termini fraza un pic mai vesel, nu cu "nu" in brate! ca la reclama aia: esti ce vrei tu sa fii! :)
"ce bine ca ma lasi sa scriu pe blogul tau !!!!mi-e frica de paginile albe....ma plictisesc de mooor....toate lumea vorbeste de munci istovitoare ..eu as vrea sa ma ascund sub un copac ,sa vad doar raze .sa am creioane si hartie si sa imi portretizez alter-ego-urile.....dar nu pot. sunt blocata in realitate...nu mai vreau !!!!!!!!"
imi venea sa te invit sub un copac cu sevaletul chiar azi, acum, desi nu te cunosc.... trebuie sa termini fraza un pic mai vesel, nu cu "nu" in brate! ca la reclama aia: esti ce vrei tu sa fii! :)
marți, mai 29
horoscop
horoscop vine de la horor si scop?
e posibil si asa. mie mi se potriveste cel mai bine ala de pe facebook. zici ca aia au cipuri in toate mintile si sufletele ca atat de bine ma regasesc in ce zic ei acolo, incat uneori ma apuca paranoile referitoare la tehnologiile mileniului 3.
altfel e horor sa-ti citesti previziunile si apoi sa stai ca mutulica sa astepti sa ti se intample. e stupid. si wrong. si oricum scopul tau intim nu va fi atins, indiferent de astre.
e posibil si asa. mie mi se potriveste cel mai bine ala de pe facebook. zici ca aia au cipuri in toate mintile si sufletele ca atat de bine ma regasesc in ce zic ei acolo, incat uneori ma apuca paranoile referitoare la tehnologiile mileniului 3.
altfel e horor sa-ti citesti previziunile si apoi sa stai ca mutulica sa astepti sa ti se intample. e stupid. si wrong. si oricum scopul tau intim nu va fi atins, indiferent de astre.
miercuri, mai 23
ia, scrie si tu ceva pe blogul meu:
- a scris un prieten care a aterizat la mine, urcand cu liftul in care scrie: azi nu ai voie sa fii trist, zambeste!
"sunt beat. sentimente amestecate. pe de-o parte cea pe care am lasat-o la 600 km departare, pe de alta parte zorii unui sarut minunat care-mi da fiori in tot corpul. care ma face sa-mi doresc mai mult desi stiu rational ca nu se poate sau ca nu va fi prea bine. se bat in capul meu intrebari peste intrebari. credeam ca trebuie sa astept un timp pentru a ma vindeca de traume. adevarul e ca traumele le duc cu mine tot timpul pt ca nu tin de o iubire sau alta. esuate. tin de copilarie, tin de personalitate, de relatia cu parintii. cred ca daca freud asta nu se nastea sau nu inventa el concepte, nu aveam nume pentru traumele mele. dar s-a nascut. si-a inventat.
voi manca un pastrav, un cascaval pane, icre cu lamaie, branza, alune, vin. o voi saruta din nou. voi simti dragostea prin toti porii. voi fi fericit chiar si pentru o secunda. conteaza mai mult decat lunile intregi de nefericire, asteptare, orgoliu ranit. sa simt frumos conteaza mai mult decat tot restul lucrilor.
sunt beat. si fericit acum. beat de vin, beat de sarut, beat de dragostea ce-o sa vina. ii simt aroma, misterele, profunzimea si nu stiu ce-am mai vrut sa zic ca m-am intrerupt."
"sunt beat. sentimente amestecate. pe de-o parte cea pe care am lasat-o la 600 km departare, pe de alta parte zorii unui sarut minunat care-mi da fiori in tot corpul. care ma face sa-mi doresc mai mult desi stiu rational ca nu se poate sau ca nu va fi prea bine. se bat in capul meu intrebari peste intrebari. credeam ca trebuie sa astept un timp pentru a ma vindeca de traume. adevarul e ca traumele le duc cu mine tot timpul pt ca nu tin de o iubire sau alta. esuate. tin de copilarie, tin de personalitate, de relatia cu parintii. cred ca daca freud asta nu se nastea sau nu inventa el concepte, nu aveam nume pentru traumele mele. dar s-a nascut. si-a inventat.
voi manca un pastrav, un cascaval pane, icre cu lamaie, branza, alune, vin. o voi saruta din nou. voi simti dragostea prin toti porii. voi fi fericit chiar si pentru o secunda. conteaza mai mult decat lunile intregi de nefericire, asteptare, orgoliu ranit. sa simt frumos conteaza mai mult decat tot restul lucrilor.
sunt beat. si fericit acum. beat de vin, beat de sarut, beat de dragostea ce-o sa vina. ii simt aroma, misterele, profunzimea si nu stiu ce-am mai vrut sa zic ca m-am intrerupt."
sâmbătă, mai 19
filozofie de lift
stau la 5. dar cica am si mezanin deci urci practic 6 etaje pana la mine. daca vrei sa parcurgi o calatorie plina de senzatii tari, te aventurezi sa iei liftul. cel din dreapta, ca cel din stanga e numai pentru etajele pare. si 5 e impar.
scrie asa: nu chemati ambele lifturi o data. luati liftul corespunzator etajului dvs. liftul 1 pt etajele pare si liftul 2 pt etajele impare.
bun. apesi butonul si astepti, vreo vesnicie, zici ca vine din rai sa te culeaga fix pe tine. liftul meu coboara la parter cu viteza melcului turbat. cand in sfarsit a ajuns, te urci plictisit deja in el gandind ca "nicaieri nu-i mai bine ca acasa" e o treaba fumata demult. secret: uneori mi se chiar face dor de lifturile astea!
incepe o balanganeala dulce-ingrozitoare pana la etajul 5. se hatana liftul in laterale si becul si asa chior din el incepe sa clipeasca a tragedie. stii ca nu mai are contragreutati si te infigi asa cumva cu picioarele la o distanta anume, ca sa iti asezi greutatea corpului pe centru. nu mai e oglinda ca sa-ti vezi mutra incremenita, dar poti sa te delectezi linistit cu instructiunile in caz de urgenta unde iti pica ochii pe fraza "in caz de blocare, asteptati LINISTITI ... bla bla".
tot linistit poti sa citesti scris cu marker negru pe una din laturi ca: Primavara se face cu o floare! sau indemnul: Nu pretinde respect daca nu il oferi!. cand te apuca deja ameteala pe la etajul 3 spre 4 iti fug ochii pe Peace to u2!, cu alte cuvinte stai linistit ca mai e un etaj si ai ajuns.
cand in sfarsit liftul se opreste, nu poti deschide usa decat printr-o fortare de muschi care are ca efect o trantire asurzitoare a usilor. doamna Turbatu (chiar asa o cheama, saraca) cu apartamentul de langa usa liftului iese si tipa la tine sa nu mai trantesti usile ca ii cad peretii din casa.
saluti politicos si faci stanga pe culoar pana la 52. bombardierul? nu. apartamentul. meu.
o ultima stire de la gara de nord: langa benzinaria OMV un porumbel a fost calcat de o masina. zacand intr-o balta de sange pe marginea caldaramului o cioara mare si neagra s-a oprit sa-si ia cina, infruptandu-se cu pofta din el. lantul trofic. grea viata de porumbel la gara. cu doar o floare, se face Primvara!
scrie asa: nu chemati ambele lifturi o data. luati liftul corespunzator etajului dvs. liftul 1 pt etajele pare si liftul 2 pt etajele impare.
bun. apesi butonul si astepti, vreo vesnicie, zici ca vine din rai sa te culeaga fix pe tine. liftul meu coboara la parter cu viteza melcului turbat. cand in sfarsit a ajuns, te urci plictisit deja in el gandind ca "nicaieri nu-i mai bine ca acasa" e o treaba fumata demult. secret: uneori mi se chiar face dor de lifturile astea!
incepe o balanganeala dulce-ingrozitoare pana la etajul 5. se hatana liftul in laterale si becul si asa chior din el incepe sa clipeasca a tragedie. stii ca nu mai are contragreutati si te infigi asa cumva cu picioarele la o distanta anume, ca sa iti asezi greutatea corpului pe centru. nu mai e oglinda ca sa-ti vezi mutra incremenita, dar poti sa te delectezi linistit cu instructiunile in caz de urgenta unde iti pica ochii pe fraza "in caz de blocare, asteptati LINISTITI ... bla bla".
tot linistit poti sa citesti scris cu marker negru pe una din laturi ca: Primavara se face cu o floare! sau indemnul: Nu pretinde respect daca nu il oferi!. cand te apuca deja ameteala pe la etajul 3 spre 4 iti fug ochii pe Peace to u2!, cu alte cuvinte stai linistit ca mai e un etaj si ai ajuns.
cand in sfarsit liftul se opreste, nu poti deschide usa decat printr-o fortare de muschi care are ca efect o trantire asurzitoare a usilor. doamna Turbatu (chiar asa o cheama, saraca) cu apartamentul de langa usa liftului iese si tipa la tine sa nu mai trantesti usile ca ii cad peretii din casa.
saluti politicos si faci stanga pe culoar pana la 52. bombardierul? nu. apartamentul. meu.
o ultima stire de la gara de nord: langa benzinaria OMV un porumbel a fost calcat de o masina. zacand intr-o balta de sange pe marginea caldaramului o cioara mare si neagra s-a oprit sa-si ia cina, infruptandu-se cu pofta din el. lantul trofic. grea viata de porumbel la gara. cu doar o floare, se face Primvara!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)