sweet home... am ajuns acasa dupa 2 saptamani de drum cu folos. imi dau seama ca nu e nevoie de nici un pelerinaj, de nici un drum in afara mea sau a altor granite, de nimic si nimeni... ca sa pot calatori in mine Insami, sa ma gasesc, sa ma iau de mana si sa-mi spun "Vino!". nu e nevoie de parcurgeri, de departari, si orizonturi si de puncte cardinale, ca sa privesc in Mine si sa ma recunosc. si totusi...
eu am avut nevoie de asta si mai sunt si altii ca mine. am luat din calatoria asta ceea ce cautam demult si era de fapt sub nasul meu. am gasit Liniste. Pace, Iertare si Bucurie. si continui sa le port, sa le duc, sa le impartasesc tuturor. am parcurs 5 orase si 3 tari, mi-au fost talpile insangerate uneori, si capul imi vuia de ameteli, mi-am plans toate plansurile pe unde am fost si am lasat cate o lacrima pe fiecare treapta de Catedrala ca sa nu uit niciodata Drumul parcurs. Am ras cu lacrimi si am plans cu zambete in suflet. m-am gandit la toti si toate si nu am uitat pe nimeni, si nu m-am uitat nici pe mine printre atatia.
m-am dus cu capul plecat si ma intorc cu sufletul ridicat in lumina. sunt fericita. impacata. multumesc.
vineri, august 26
luni, august 8
mai e un pic
ma uit la un pachet de tigari de 3 zile si inca mai am 5 tigari... ceea ce este o performanta. fara sa ma chinui, sa ma gandesc, sa-mi propun. de cateva seri incoace imi torn vin rosu si citesc chestii ce se vor spirituale... adorm greu si dimineata ma gandesc ce sa mai pun in bagaj. un bagaj pe care il tot fac de 2 zile. miercuri plec. numai maine nu-i poimaine si sunt atat de entuziasmata de calatoria asta incat imi vine sa o iau pe jos de pe acum.
cumva cred ca voi avea o revelatie in astea doua saptamani... departe de atatea lucruri cunoscute, printre straini... voi avea momentul meu de introspectie, privitul indelung pe geam, cafeaua de dimineata in aer liber, timp si liniste pentru sufletul meu. o sa am timp sa va iau pe toti la rand, sa va asez in sertarase, sa ma replasez fata de toti si toate.
as trimite un ravas la o adresa interzisa.
cumva cred ca voi avea o revelatie in astea doua saptamani... departe de atatea lucruri cunoscute, printre straini... voi avea momentul meu de introspectie, privitul indelung pe geam, cafeaua de dimineata in aer liber, timp si liniste pentru sufletul meu. o sa am timp sa va iau pe toti la rand, sa va asez in sertarase, sa ma replasez fata de toti si toate.
as trimite un ravas la o adresa interzisa.
duminică, august 7
intrebari
ma intreba un om frumos daca ma vad maritata - raspuns: nu.
tot el ma intreba apoi daca ma vad avand copii - raspuns: da.
am o problema?(!)
cred ca n-am sa rezolv niciodata ecuatia asta...
tot el ma intreba apoi daca ma vad avand copii - raspuns: da.
am o problema?(!)
cred ca n-am sa rezolv niciodata ecuatia asta...
joi, august 4
la marea mea
asimilez marea cu o mie de lucruri si intotdeauna cu un anume Dor. canta Tudor Gh. melodia aia... care ma rascoleste. e loc de zambete si fericiri, e loc de mici impliniri si de mers inainte chiar si atunci cand o particica din suflet stagneaza intr-o balta dureroasa.
trec zilele, lunile, anii chiar... si nu ma vad altundeva decat sunt acum. asa. simtind ce simt adanc in mine si mergand mai departe cu asta. am incercat sa ma mint rational, sa creez forma ca mai apoi sa umplu un gol si nu a mers. si nu va merge niciodata. am pus un punct mare si negru fara nici o urma de regret sau dezamagire. eliberata si regasita.
urmeaza sa plec departe. ma voi gandi la toti pe care ii port cu mine, mai mult sau mai putin adanciti in cufere, unele inchise cu lacate mari, altele intredeschise. dar imi veti fi gand si ruga. e momentul sa multumesc pentru tot ce am, ce sunt.
multumesc pentru cafeaua de azi. am pastrat bonul. multumesc pentru copilariile de la mare (lalevedelemale), pentru salata de dupa mare, pentru imbratisarile din priviri, pentru gingasia cu care ceilalti mi se ofera si ma fac sa zambesc, sa-mi savurez momentele, viata, sinele. multumesc...
voi mai vedea marea mea la final de vara. imi voi intampina anotimpul preferat pe mal, cu gandul departe. dar fericita.
marți, iulie 26
pe covor
mi-am lasat obrazul pe covor. parca era iarba curata. mirosea a verde si simturile mi se topeau printre crapaturile parchetului invelit. am calatorit in dimensiuni dragi mie, unde mi-as fi dorit sa fiu candva, unde am fost deja si unde... peste tot acolo unde nu sunt de fapt.
sunt muzici pe care inca le leg de incheieturi. sunt atingeri pe care inca nu le dau nimanui. sunt ganduri pe care nu am dreptul sa le spun pentru ca erau candva ale noastre. nici macar ale mele nu sunt. mi-am asternut buricele degetelor pe clape si... am incercat. dar inca nu e momentul. sau el a fost si eu l-am pierdut atunci...
ginul facea bule perverse. si ti-as fi aratat si tie cum fac dragoste doua picaturi de alcool. ti-as fi vorbit ore intregi despre asta. despre orice.
astazi nu am fost unde as fi putut fi. astazi nu sunt aici, acum, cu tine, cu el, cu voi. astazi am calatorit intr-un conditional optativ viitor.
sunt muzici pe care inca le leg de incheieturi. sunt atingeri pe care inca nu le dau nimanui. sunt ganduri pe care nu am dreptul sa le spun pentru ca erau candva ale noastre. nici macar ale mele nu sunt. mi-am asternut buricele degetelor pe clape si... am incercat. dar inca nu e momentul. sau el a fost si eu l-am pierdut atunci...
ginul facea bule perverse. si ti-as fi aratat si tie cum fac dragoste doua picaturi de alcool. ti-as fi vorbit ore intregi despre asta. despre orice.
astazi nu am fost unde as fi putut fi. astazi nu sunt aici, acum, cu tine, cu el, cu voi. astazi am calatorit intr-un conditional optativ viitor.
duminică, iulie 24
prieteni vechi
amintiri dintr-o copilarie ce mi se pare ca s-a petrecut in alta viata... vorbesc pe mess cu prietena mea de la bloc. cu care am impartit treptele, corcodusii, bomboanele si surprizele turbo, certurile parintilor, tricicleta, bicicleta, rolele sau o prima sticla de cola de dupa revolutie.
imi spune ca se marita. ca nu isi permit mai mult decat cununia civila. si brusc ma apuca angoasa, si ma impresionez... pentru ca sunt oameni care merita, care lupta pentru fiecare firmitura de fericire, de mai bine, si care culmea... au un destin atat de complicat. e unul din momentele in care ma intreb... de ce? cum sa fii senin stiind ca tata nu are bani sa ajunga din valcea in timisoara la nunta fiicei? cum sa fii senin cand stii ca acei copii ar merita macar o sansa, sansa de a nu fi singuri in momente aparte, unice in viata lor, sansa de a avea un job cat de cat, sansa unei cununii religioase care sa nu coste bani.... de unde nene ideologia asta ca o nunta te ajunge la mii de euro, din care e musai sa scoti macar dublu?
m-am enervat.
imi spune ca se marita. ca nu isi permit mai mult decat cununia civila. si brusc ma apuca angoasa, si ma impresionez... pentru ca sunt oameni care merita, care lupta pentru fiecare firmitura de fericire, de mai bine, si care culmea... au un destin atat de complicat. e unul din momentele in care ma intreb... de ce? cum sa fii senin stiind ca tata nu are bani sa ajunga din valcea in timisoara la nunta fiicei? cum sa fii senin cand stii ca acei copii ar merita macar o sansa, sansa de a nu fi singuri in momente aparte, unice in viata lor, sansa de a avea un job cat de cat, sansa unei cununii religioase care sa nu coste bani.... de unde nene ideologia asta ca o nunta te ajunge la mii de euro, din care e musai sa scoti macar dublu?
m-am enervat.
joi, iulie 21
boemie
am ajuns la asa o performanta incat... tanti de la cosmetica ma primeste pe gratis, nenea de la service-ul de aer conditionat imi aplica tratament preferential si imi ia mai putin de jumatate, in piata taranii imi pun in plus in sacosa si prietenii imi fac cinste. e ceva in atmosfera, am eu un dumnezeu al falitilor boemi sau pur si simplu fata mea de copil catolic induioseaza pe oricine? :)
nu ma deranjeaza pentru ca nu ma recunosc in cine stie ce conditie de intretinuta. pur si simplu mi se intampla lucrurile astea. si ma bucur de Spontan, de Oameni si Intamplari. cumva intotdeauna firele mi se descurca, indiferent cat de incurcate par caile... si nu prea stiu carei Forte sa-i multumesc pentru tot. pentru ca simt nevoia si placerea sa ma revansez Jur-Imprejurului pentru toate cate se petrec...
pana peste o ora cand ajunge nenea de la service, ma uit cum curge cu picatura din aerul conditionat in casa. un amic propunea sa punem o floare dedesubt, sa facem gradina zen, macar sa foloseasca la ceva. intre timp... vom repara situatiunea :)
de la toamna predau politici internationale. alt vis implinit.
nu ma deranjeaza pentru ca nu ma recunosc in cine stie ce conditie de intretinuta. pur si simplu mi se intampla lucrurile astea. si ma bucur de Spontan, de Oameni si Intamplari. cumva intotdeauna firele mi se descurca, indiferent cat de incurcate par caile... si nu prea stiu carei Forte sa-i multumesc pentru tot. pentru ca simt nevoia si placerea sa ma revansez Jur-Imprejurului pentru toate cate se petrec...
pana peste o ora cand ajunge nenea de la service, ma uit cum curge cu picatura din aerul conditionat in casa. un amic propunea sa punem o floare dedesubt, sa facem gradina zen, macar sa foloseasca la ceva. intre timp... vom repara situatiunea :)
de la toamna predau politici internationale. alt vis implinit.
luni, iulie 18
domestic
caut de 3 ore prin casa o chestie minuscula. mi s-a pus pata. in bucatarie se gateste. ascultam muzica din dirty dancing si din cand in cand ne trimitem bezele de dupa tocul usii. incepe sa miroasa frumos. a casa locuita, in care se petrec lucruri, se incing atmosferele si bat adieri de bine.
o cafea cu lapte m-a trezit cu greu de dimineata. e luni si as fi vrut sa mai zabovesc macar o secunda in pat, mi-am visat catelul. se intorsese la mine si nu se mai lasa dus.
am pus niste haine la spalat si privesc inainte. e totul liniar. domestic. dar al naibii de bine. rad mult si-mi odihnesc sufletul cu banalitati la care am visat. nimic din ce traiesc nu seamana cu ceva. nici cu ce mi-am imaginat, nici cu ce mi-am dorit, cu ce as fi sperat sau cu trecuturi. dar cumva se potrivesc toate, si daca ma intrebi ce mi-as mai dori... ti-as spune ca mi-e suficient si bine asa cum e acum.
o cafea cu lapte m-a trezit cu greu de dimineata. e luni si as fi vrut sa mai zabovesc macar o secunda in pat, mi-am visat catelul. se intorsese la mine si nu se mai lasa dus.
am pus niste haine la spalat si privesc inainte. e totul liniar. domestic. dar al naibii de bine. rad mult si-mi odihnesc sufletul cu banalitati la care am visat. nimic din ce traiesc nu seamana cu ceva. nici cu ce mi-am imaginat, nici cu ce mi-am dorit, cu ce as fi sperat sau cu trecuturi. dar cumva se potrivesc toate, si daca ma intrebi ce mi-as mai dori... ti-as spune ca mi-e suficient si bine asa cum e acum.
duminică, iulie 17
Minuni in viata mea!
In mai putin de o luna plec la madrid. un pelerinaj de proportii incredibile, peste 2 milioane de tineri se intalnesc pentru a celebra tineretea si a se intalni cu Papa. mi se pare fascinant cum o astfel de entitate - papalitatea, reuseste sa stranga laolalta oameni din toate colturile lumii, mai multi oameni decat a strans vreodata orice formatie rock, orice meci de fotbal, orice eveniment.... in cea mai grandioasa zi mondiala a tineretului catolic s-au strans 4 milioane de tineri...
pe mine ma lasa masca cifrele astea, si mai ales motivatia cu care au fost implinite. am fost in 2005 la Koln la o astfel de intalnire. abia murise Papa Ioan Paul al II-lea. a fost impresionant sa vezi sute de mii de tineri adunati. sunt convinsa ca la madrid voi trai Minuni. pentru ca am castigat sa merg in acest pelerinaj cu un eseu, sunt cea care voi tine "jurnalul de bord" al calatoriei. voi posta zilnic, sau cand voi avea acces la internet de la fata locului. dincolo de efectul spiritual pe care o astfel de experienta il are pentru tinerii catolici (si nu numai), voi incerca sa fac cunoscute locurile, obiectivele turistice si experientele de pe traseu.
Va astept de pe 10 august pe http://zmt2011.wordpress.com/
vineri, iulie 8
recomandare Vama Veche
http://www.decatorevista.ro/vama-veche-dor3/ acest articol este cea mai completa si corecta analiza a fenomenului "vama veche", din cate am vazut pana acum. educativ, neutru, istorie. si eu am trait tot parcursul asta... si parinti mei la fel.
PS: pentru cei cativa care stiu ca se duc acolo.
PS: pentru cei cativa care stiu ca se duc acolo.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)