FE RI CI TA

cand sunt fericita prefer sa tin pentru mine... nu-mi vine sa scriu aici. am umplut insa cateva pagini in folderul meu "personal" acolo unde am impresia ca publicul nu ajunge. e simpatic totusi ca publicul meu imediat... prietenii din jurul meu, observa cum ma transform, cat de efervescenta imi este bucuria, cum ma topesc vorbind, amintindu-mi, cum ma scurg parca de doruri si draguri dulci, cum ma luminez cand intr-un fel sau altul El e prezent.

cand sunt indragostita iubesc pe toata lumea si tot ce e dincolo de lume. si cand iubesti pur, te transformi. totul se transforma. viata e frumoasa, e minunata chiar si atunci cand nu pare sa fie. de fapt, sunt convinsa ca lucrurile stau asa by default, dar noi uitam sa privim prin ochelarii roz si ne pierdem... well, e fantastica regasirea asta.

mi-e dor dulce de el. si ma bucur de mine in starea asta.

concert Lara Fabian

nu e prima data cand pun pe Piticescu melodiile ei.  o minune de om care atinge perfectiunea cantand live... am ajuns acum de la concertul ei de la Sala Palatului si e incredibil cum poti sa fii timp de o ora jumatate cu fiori in suflet si fluturi in stomac :)

a fost un cadou minunat de la ea - prietena mea iubita, care de ziua mea in septembrie mi-a facut cadou bilete la concertul asta.... a fost intradevar ziua mea astazi, alaturi de ea si de melodiile care rasuna in playlist-ul nostru... sunt infinit fericita si iti multumesc ca existi si ca am fost acolo impreuna! te iubesc.

the beginning

primavara chiar a venit. si incepe anul si pentru mine, incep sa-mi scot fiinta din hibernare... e minunat sa tragi adanc aer in piept si sa te umpli de dragoste si frumos.

am vazut marea, marea mea... nisipul inghetat mi-a oferit cateva scoici uitate de furtunile de peste iarna, vantul mi-a imbibat pletele intr-o briza racoroasa. marea era linistita, ca asta toamna cand am lasat-o acolo, era limpede si frumoasa. m-am bucurat infinit sa-mi fie dor de la malul marii, prima data pe anul asta. a fost un fel de revelion al meu... si uite asa... a inceput o fantastica poveste de dor si drag.

simt fiori demult uitati, mi-e dor si gandurile-mi sunt inundate de secvente de film romance. m-am indragostit. e altfel decat ultima data... la 22 de ani iubeam pasional un personaj interzis. acum vibrez pe alte frecvente... dar poate la fel de intens. si nu credeam ca voi mai fi vreodata in starea asta, ca ma voi topi intr-un microunivers al nostru, ca voi mai dori cu atata foc pe cineva, ca ma voi pierde pe norisori pufosi de unde nu mai vreau sa ma dau jos niciodata. e incredibil cum mi se darama treptat toate blocurile de rezistenta, orice fel de ratiune si incercare de a ma mentine totusi la suprafata asta realista, obiectiva. m-am cam pierdut, si m-am pierdut frumos... in bratele lui.

vor inebuni salcamii :)

vine primavara aia sau...?!

vine cu garone si barfe feminine la gara de nord. vine cu caluti de mare, cheite, lacatele, floricele pe campii si multele martisoare... vine? vine cu tudor gheorghe. si cu o saptamana ciudata. eu cred ca 2012 e sfarsitul. nu stiu al cui, dar cred ca reprezinta un sfarsit, ma bucura finalurile pentru ca anticipeaza inceputuri. iar alea chiar sunt misto :)

vine primavara aia odata?!

pana atunci, sa curga cu bucurii la voi, femeile blogosferice, grupul de fane cititoare, prietene, pui, pisoi, blonde, brune si roscate. sa urez si barbatii moldoveni, ca la ei se merge cu martisor: deci sa va fie beton ce vreti voi! :)

panica

eu-copil-fragil. nu ma atingeti cu gesturi bruste si taioase ca incep sa plang. eram aproape de prapastie si daca nu era ea, cadeam intr-un hau. o gaura neagra, ca in tabloul meu, in care nu ma mai vedeti, sau nu mai mai recunoasteti - e tot una. din care se aud poate suspine si ecourile unei dureri de neinteles. 

credeam ca n-o sa mai ajung niciodata nici macar aproape de starile alea de panica teribila. sunt totusi undeva adanc ingropate, isi cer primavara si ele, sa infloreasca uneori. scot coltii si ma zgarie pe retina. se naste in mine un dor de lucruri si oameni care nu exista Acum. doare foarte adanc cand ma doare ceva. sufletul. si nefiinta.

no comment.

world wide wasteland

am facut ordine pe balcon. balconul meu era un fel de www.google.ro. de la carti despre cum sa ingrijesti planta taiata, pana la scule de care nu gasesti la nici un bricostore, jurnale ale mamei pentru mine - de cand m-am nascut pana spre anii 2000, jurnalul de la bunica pentru tata de cand s-a nascut el, afise cu spectacole pe care tata semneaza regia artistica, colectii de ziare din anii 90, colectii de vederi, ghiduri turistice, ate, materiale, sute de carti, bibelouri, discuri, acareturi, mobilier. toate intr-un balcon. toate scriu cumva o istorie pe care eu am trait-o foarte putin, mai mult am vazut-o si am ascultat-o prin cunoscuti si parinti. toate contureaza deja 2 generatii inaintea mea, de la stilul de viata al vremii pana la firea oamenilor care au detinut si creat toate astea.

am stat 3 zile in balcon si am calatorit in vremurile lor. blogul mamei era un fel de carnetel pe care isi scria caligrafic toate dramele si bucuriile. gadget-urile lui tata erau aparate de vizionat diapozitive, un patefon, un magnetofon, un video si altele. stick-urile lor erau caiete pe care transcriau de la prospecte de medicamente, pana la carti intregi. o lume fantastica. pe care 3 sferturi am aruncat-o la gunoi, pastrand amintirile si esenta vremurilor in sufletul meu. pana la urma avem nevoie de putin ca sa traim, dar suntem cumva legati de tot ce inseamna trecut...

am luat la purtare o pereche de manusi negre, din piele intoarsa, de la bunica mea fost-ambasador...erau noi. cred ca au o suta de ani...

you made my day!

ieri... cu un piure de castane, cu vanilie care miroase a rom (ciudat, nu?)... mi-ai facut ziua sa sclipeasca. am fost maxim fericita si am adormit abia spre dimineata lipaind borcanul si mulumind in gand la fiecare lingurita. bineinteles ca mai vreau. provizii sa fie, pentru tot anul! piureul de castane e cel mai bun!

astazi...o cafea prelungita m-a umplut de drag si oftaturi lungi.

uneori ma intreb daca nu e mai bine sa ne pastram utopiile, fanteziile, fara dorinta nebuna (ego?) de a le implini. in felul asta sunt eterne cumva, si nu le strica nimeni si nimic perfectiunea.

habar n-ai cat de bine m-am simtit in bratele tale.

dancing queen

Mica mea danseaza pana la epuizare. si apoi mergem cu 85ul acasa la 5 dimineata. nu m-am simtit atat de bine demult. mi-am lasat tot stresul in club si am dansat pana ne-am intepenit amandoua. cum sa ajungi acasa cu dureri la degetele de la picioare si fara sa mai poti intoarce capul intr-o parte?

ma uitam la tine cum ti se urca muzica la cap si treci de la o stare la alta progresiv... cum ti se dezmorteste fiinta cu fiecare melodie si te avanti in ritmuri de parca inoti intr-o mare de sunete si simtiri. esti tare frumoasa cand dansezi! sunt fericita cand te simt asa! imi venea sa plang de bucurie aseara... pana la urma momentele astea, zambetele si personajele din viata mea care imi ofera lucruri marunte, sunt cea mai de pret comoara pe care o am.

am fost destul de stresata ultimele zile. cand am incetat sa ma mai complic, lucrurile au inceput sa se aseze de la sinea lor. imi venea sa trimit un mesaj cu "te iubesc in sinea mea, in felul meu",dar sunt convinsa ca pana la urma mesajul asta a ajuns in sinea lui :)

ce tare mi se pare uneori sa te joci cu sensurile cuvintelor. e ca si cum ai combina culorile.

cautari ce au dus aici :)

de cand am pus pe blogul asta si paginile Iubirilor Imprastiate si Fantasia, se pare ca populatia a ajuns la mine in ograda si cu alte scopuri decat pana acum. de la intrebari meta-spirito-trans, pana la treburi serioase si kinkoase, piticescu e raspunsul multor dileme.

sunt totusi suprinsa (placut?) ca la cam 1000 de vizualizari, aproape 900 cauta fix "piticescu", deci stiu ce vor si unde vor sa ajunga. ne cunoastem cumva sau pur si simplu in spatiul asta virtual se creaza atasamente. cu toate astea, scriu pentru mine, nu pentru voi si daca reusiti sa luati de aici cate ceva, sa fie primit, punct si de la capat.

minoritatea care insa se impiedica de Piticescu din greseala, cauta de fapt...

raspuns la zambesc, fredonez, cand, iubesc, celebrez viata - asa este! bine, uneori nu-mi reuseste, mai sunt si party-uri esuate, dar in general celebrez viata :)

da ce e pitic si in realitate? - 1.65 e ok? pitici exista for real, nu sunt doar personaje de basm.

dorinta imi arde maruntaiele, tasneste precum lava fierbinte - trebuie sa faci ceva in privinta asta! sa nu te arzi de tot.

i-a mangaiat gatul - sper ca nu doar atat si mai sper ca nu incerca un streang sau ceva de genul...

ma leaga strans dupa ce-mi scalda neuronii in aburii unui alcool - sa aduca si ligheanul aproape in caz de ceva, ca sa fie profi omul, si trusa de prim ajutor. toate astea puse la indemana, cred ca e in regula sa faca ce vrea din tine.

cand prietenul meu se atinge de bazinul meu tremura de placere pacat ca suntem imbracati - acuma depinde unde era virgula. eu zic sa incepeti cu dezbracatul ca sa tremurati cat vreti mai apoi. 

ce inseamna autosuficienta - aveam o postare despre asta, nu stiu daca te-ai lamurit, eu inca mai lucrez. 

de ce cand transez carne ma ustura pielea mainii la carne - n-am transat niciodata carne pana la carne :)) aici piticii nu sunt violenti... neconsensual. si oricum, nu lasa urme. ne place de noi intregi. 

ma tineai de cap si ma penetrai - mintea mea e deja in cateva pozitii suspecte. daca tot asta a cautat si pe-aia cu da ce e pitic si in realitate? atunci... sa se adreseze unor organe specializate...

mi-am despletit privirile pe mare - asa da! Piticlandia este o mare, dar mai bine e la marea aia adevarata.

a lua ca atare lucrurile - metafizic dom'le, nu poci pentru ca sa-ti explic. tre' sa mai cresc un pic. 

batranul si marea - batranul a murit intre timp, marea e tot acolo. pana imbatranim cu totii.

cuceriri - make love, not war, nimeni nu cucereste pe nimeni si toti au de castigat. :)

niste muzica, pe niste versuri.

true.